Corespondență Dan Alexe | Formatul București9 (+ 5): în sfârșit o inițiativă geopolitică majoră care pornește din România
România găzduiește, astăzi, miercuri 13 mai, așa-numitul summit B9, la care de această dată vor fi prezenți lideri de stat și de guvern nu doar de pe flancul estic al NATO și din țările scandinave.
Creat în 2015 către de Klaus Iohannis și președintele polonez de atunci Andrzej Duda, după anexarea Crimeei de către Rusia, summitul a fost adus în forma actuală de către președintele României, Nicușor Dan, împreună cu noul președinte al Poloniei, Karol Nawrocki.
Sigur, nordicii au mai participat informal sau paralel la reuniuni ale flancului estic. De exemplu: la un summit din Vilnius din 2025 au existat deja declarații comune B9 + nordici; apoi, Finlanda și Suedia, după aderarea la NATO, au început să fie integrate tot mai mult în consultările de securitate ale esticilor.
Dar summitul de acum pare a fi primul moment în care această apropiere este formalizată politic și se discută practic extinderea „flancului estic” NATO până în Arctica (de altfel, pe lângă cele 15 delegații nasționasle și prezența lui Volodimir Zelenski, la reuniune mai participă și șeful civil al NATO Mark Rutte). El are așadar o importanță mult mai mare decât îi este acordată într-o parte a presei de la București.
O reînviere geopolitică
Anumite inițiative crezute moarte pot avea o a doua viață — și dincolo de anumite ironii și fake news precum aceea că Nicușor Dan ar fi refuzat o reuniune bilaterală cu președintele finlandez Alexander Stubb, minciună răspândită insistent dar. Repede dezmințită — unele inițiative pot recăpăta o importanță potențială care depășește simplul eveniment în sine.
Ideea inițială, la inițiativa României și Poloniei, acum 11 ani, era simplă: țările cele mai apropiate de Rusia au dorit să se consulte între ele înainte de summiturile NATO, ca să nu mai fie tratate doar ca „provincii anxioase” ale Alianței Nord Atlantice - NATO.
Formatul B9 este, practic, clubul statelor NATO de pe flancul estic care au făcut parte din defunctul Pact de la Varșovia, organizația militară impusă de URSS: România, Polonia, țările baltice, Bulgaria, Cehia, Slovacia și Ungaria.
Dar ceea ce este nou acum — și foarte important geopolitic — este formula extinsă: B9 + cele cinci țările nordice, scandinave. Aceasta este practic prima reuniune organizată atât de explicit și oficial sub titulatura: - „Summitul Formatului București 9 și al Țărilor Nordice”. În fond, summitul de la București este și o recunoaștere simbolică a faptului că ceea ce occidentalii considerau odinioară doar o formă de paranoia est-europeană („rușii sunt un pericol”) a devenit între timp doctrina oficială a NATO. România și Polonia par acum elevii anxioși care s-au dovedit că aveau dreptate în legătură cu incendiul din laborator.
Cu alte cuvinte — apare deja o nouă logică: de la Marea Neagră până la Cercul Polar există un singur arc strategic anti-rusesc. Participarea la București a finlandezului Alexander Stubb este foarte simbolică. Finlanda a intrat recent în NATO și reprezintă exact tipul de stat pe care rușii îl detestă strategic: mic, rece, disciplinat și cu o armată mare, eficace, care chiar funcționează și care i-s bătut în istorie.
Stubb este văzut în plus ca unul dintre liderii europeni care au cele mai bune canale de comunicare atât cu Washingtonul, cât și cu nucleul dur nordic și baltic. Presa îl prezintă chiar ca pe un soi de intermediar informal între Europa și cercurile trumpiste americane.
„Delivering More for Transatlantic Security”
Tema oficială a summitului este „Delivering More for Transatlantic Security” — adică, tradus din dialectul diplomatic NATO: — „Cum îi convingem pe americani că europenii chiar încep să cheltuiască serios pentru apărare și cum ne pregătim dacă America devine mai puțin previzibilă?”
Concret, se discută probabil patru teme mari:
Sprijinul militar pentru Ucraina Nu doar arme, ci și garanții pe termen lung, producție europeană de muniție și integrarea Ucrainei în arhitectura occidentală de securitate.
Întărirea flancului estic NATO Mai multe trupe, infrastructură militară, apărare antiaeriană și coordonare în zona Mării Negre și Baltice.
Relația Europa–SUA Toți încearcă elegant să afle aceeași întrebare: „Dacă Washingtonul devine mai rece față de NATO, cine plătește și cine comandă în Europa?” — știm că Franța se oferă deja ca principală putere militară a Europei și singura putere nucleară din UE.
Noua axă nordico-baltico-est-europeană Aici summitul e foarte interesant. Nordicii și esticii NATO încep să funcționeze tot mai mult ca un bloc strategic comun: Finlanda, Suedia, Polonia, balticii și România au aceeași obsesie geopolitică: Rusia.
Iar asta schimbă centrul de greutate al Europei spre nord și est. Totul s-a schimbat, așadar, după ce Finlanda și Suedia au mutat centrul de gravitație al NATO spre nord, iar România și Polonia încearcă să lege Baltica de Marea Neagră într-un continuum militar și politic.
Este aproape o versiune modernizată și NATO-izată a vechiului vis geopolitic numit „Intermarium” — centura de state dintre Germania și Rusia. Numai că acum aceasta include și nordicii, care sunt mult mai serioși militar decât romantismul polonez interbelic.
