Corespondență Dan Alexe | Asaltul laicității: Belgia interzice portul simbolurilor religioase în școli, urmând exemplul Franței
Parlamentul regiunilor francofone din Belgia (Federația Valonia-Bruxelles) a adoptat un decret care impune o regulă strictă de neutralitate în școlile publice. Așa cum este cazul și în Franța vecină, unde laicitatea în învățământ este strictă de mai bine de un secol, de acum înainte în Belgia toți membrii personalului școlar din instituțiile afectate (profesori, directori, educatori, stagiari, personal administrativ, personal de întreținere, ba chiar și personalul de la bucătărie) nu vor mai avea voie să poarte în cadrul școlii simboluri religioase vizibile, cum ar fi cruci, kappa evreiască, voal musulman sau orice alte simboluri religioase, politice sau filozofice. Se face o excepție pentru profesorii de religie și etică.
Măsura se aplică școlilor din rețeaua publică, precum și școlilor independente, non-confesionale, în timp ce școlile confesionale rămân excluse.Legea va intra în aplicație strictă din toamnă, începând cu următorul an școlar.
În Belgia, așadar, purtarea vizibilă a unui văl islamic, a unei cruci sau a unei stele a lui David va fi interzisă. Același lucru se va aplica oricărei îmbrăcăminte sau accesoriu care reflectă o convingere politică sau filozofică.
În ciuda faptului că este un regat - teoretic catolic, o uriașă majoritate a populației fiind catolici atât în Flandra cât și în Valonia (asta în ciuda unei legende a multor nepricepuți care cred că flamanzii ar fi calviniști protestanți precum olandezii) - în realitate, în Belgia, țara fiind o monarhie parlamentară, învățământul este strict laic, exact precum în Franța.
Belgia este de altfel una dintre țările cu populația cea mai puțin religioasă din lume. Unele școli belgiene permit, într-adevăr, cursuri de religie opționale pentru elevii care o doresc, însă învățământul oficial este strict laic. De aceea, noua lege votată de Parlamentul vallon și de cel din Bruxelles, reunite sub formula "comunitatea franceză", interzice cu totul portul oricărui semn religios, atât de către elevi cât și de către profesori, cu excepția pe care am pomenit-o, a acelor școli care permit un învățământ religios facultativ și unde doar profesorii au voie să vină la curs cu un oarecare semn religios la vedere.
În Flandra legea e veche
În Flandra, în nordul țării, însemnele religioase la școală erau interzise de mult. Sistemul flamand al învățământului a câștigat chiar un proces la Curtea Europeаnă a Drepturilor Omului de la Strasbourg a respins plângerea a trei tinere fete musulmane din Limburg, care frecventau școala secundară în sistemul comunitar flamand. Conform Constituției, învățământul trebuie să fie „neutru”. În 2009, Flandra a decis să asigure această neutralitate interzicând profesorilor și elevilor să poarte orice simboluri religioase vizibile, inclusiv voalul islamic.
Cele trei tinere au acum peste douăzeci de ani, dar au urmat cursurile Ateneului Maasland și ale Liceului Nikola Tesla în perioada 2016-2017. Ca musulmane, doreau să poată purta baticurile islamice la școală. Decizia CEDO pune capăt luptei lor juridice, decizia Curții find că interzicerea simbolurilor religioase vizibile în școlile administrate public nu încalcă dreptul la libertatea religioasă.
Franța
În Franța, de asemenea, legea interzice purtarea de semne sau îmbrăcăminte care manifestă în mod evident o afiliere religioasă (văl, kippa, cruce vizibilă) în școlile publice, colegii și licee.
La fel în cazul angajaților din sectorul public: Obligația de neutralitate religioasă este absolută. Profesorii, angajații municipali și funcționarii publici nu pot purta simboluri religioase vizibile în timpul îndeplinirii atribuțiilor (nici măcar o cruciuliță, da).
UE și „subsidiaritatea”
Legislația europeană nu are absolut nimic de zis aici. Învățământul în Uniunea Europeană este acoperit de ceea ce se numește "subsidiaritate". Subsidiaritatea, în jargonul eurocratic, este acea portiță legislativă sau legală prin care anumite domenii sunt cu totul excluse din sfera de influență a legislației europene.
Așa este învățământul, de pildă. Nu există niciun fel de coordonare a învățământului la nivel european, motiv pentru care în anumite țări, mai ales cele strict catolice, dintre care unele interzic sau limitează avortul, cum sunt Malta sau Polonia, învățământul poate fi religios chiar dacă este de stat. Iar în Germania, care este o țară federală de tip clasic, de manual, fiecare Land are propria sa legislație a învățământului.
Astfel, în Bavaria, există chiar un impozit personal în funcție de religia practicată, care e perceput în mod absolut oficial de către landul autonom bavarez. Sigur, se poate pune întrebarea dacă ateii plătesc vreun asemenea impozit în Bavaria... Răspunsul este „nu", însă li se atrage atenția că nu se pot căsători religios, ba chiar ar face bine să nu dea prin biserici, geamii sau sinagogi.
