Satul din R. Moldova care are o biserică de lemn construită în anul 1740

În inima raionului Călărași, printre dealuri line și drumuri care șerpuiesc prin codri, se află satul Palanca – o localitate cu rădăcini adânci și o identitate păstrată cu grijă de generații. Atestat documentar în anul 1817, satul este locuit preponderent de etnici ucraineni, iar istoria lor este strâns legată de vechile migrații și de Mănăstirea Hârjauca.

Localnicii spun că denumirea satului provine de la „palancă”, o fortificație din lemn construită cândva pentru apărare.

Astăzi, însă, Palanca nu mai este un loc de strajă, ci unul al memoriei și al tradiției.

Povestea satului este păstrată și spusă mai departe de Tatiana Popa, fondatoarea muzeului „Casa Părintească”.

Potrivit acesteia, în anul 1818, aproximativ 70 de familii de ucraineni au fost aduse în zonă de arhimandritul Spiridon Filipovici pentru construcția Mănăstirii Hârjauca. Oamenii erau meșteri iscusiți – butnari, rotari, olari, iar meseriile lor au dat identitate comunității.

„În 1818, au fost aduse 70 de familii de ucraineni, potrivit arhivelor, aduși de arhimandritul Spiridon Filipovici pentru zidirea Mănăstirii Hârjauca. Toți erau meșteri”, a povestit Tatiana Popa, pentru Radio Moldova.

Deși multe dintre meșteșugurile tradiționale s-au pierdut în timp, localnicii încearcă să păstreze vie moștenirea culturală. În sat se vorbește și astăzi un dialect ucrainean aparte, care a împrumutat de-a lungul timpului cuvinte românești și turcești, dar care și-a păstrat sonoritatea vechilor graiuri.

Tradițiile religioase continuă să ocupe un loc important în viața comunității. Oamenii merg la biserică și la cimitir în fiecare duminică, iar sărbătorile creștine sunt respectate cu sfințenie.

„Păstrează tradiții creștinești foarte frumoase, de exemplu în fiecare duminică cimitirul este plin de lume, de oameni, ei vin. Sunt tradiții extraordinare, ca de exemplu de Sfântul Macovei - bătrânii, tineretul nu prea cunoaște, dar te uiți toți cu buchețele de flori vin la biserică să sfințească florile”, i-a spus Tatiana Popa jurnalistei Veronica Scorpan de la Radio Moldova.

Unul dintre cele mai importante simboluri ale localității este muzeul „Casa Părintească”, deschis în anul 2000 chiar în locuința Tatianei Popa, ea reprezentând a treia generație din familia sa care deține această casă.

Interiorul a fost amenajat astfel încât vizitatorii să simtă atmosfera unei gospodării de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Palanca, destinație turistică

Aici se păstrează obiecte moștenite din familie – perdeluțe cusute manual, mobilier vechi și un ceas „Paris 1870”, transmis din generație în generație.

În ultimii ani, Palanca a devenit și o destinație turistică. Vizitatori din Republica Moldova, Italia, Polonia și alte țări ajung în sat pentru a descoperi cultura locală și bucatele tradiționale pregătite de gazde.

Tatiana Chistrea și Tamara Podgorschi îi întâmpină pe turiști cu „cartoflenși”, o rețetă veche moștenită de la strămoși.

„Fierbem cartofii și îi tăpușim binișor, olecuțică de făină și coacem pe plită, ungem olecuțică cu oloi când sunt coapte, pun brânză și pun dulceață și îi bun”, explică una dintre femei.

În fața muzeului se află biserica din lemn a satului, un monument de patrimoniu construit în anul 1740. Mică și modestă, biserica rămâne centrul spiritual al comunității. De-a lungul timpului, aceasta a fost mutată de trei ori, însă a continuat să fie funcțională și până în prezent acolo vin oameni care se cunună și botează.

Palanca este un sat în care istoria nu se regăsește doar în arhive, ci și în graiul oamenilor, în tradițiile păstrate, în lemnul vechi al bisericii și în ospitalitatea localnicilor. O localitate care demonstrează că identitatea unei comunități poate dăinui atât timp cât există oameni care aleg să o transmită mai departe.

CITIȚI ȘI:

Satul din R. Moldova care are o biserică de lemn construită în anul 1740

Gabriela Melnic