Corespondență Dan Alexe | „Zombies” pe drumul de întoarcere: Cum tratează țările europene cazurile jihadiștilor reveniți din fostul Stat Islamic
Procesul în Franța al unei femei convertite la islam și care e judecată pentru tentativă de asasinat asupra propriului ei soț, pe când trăiau în teritoriile dispărutului „stat” al Daesh/ISIS (Statul Islamic din Siria și Irak), acest caz a readus în atenție întrebarea: cum ar trebui tratați jihadiștii naționali reveniți din fostul Stat Islamic?
Un număr important dintre cei care se întorc în țările Europei occidentale - o parte din ei după ce au petrecut câțiva ani prin închisori siriene, irakiene sau din teritoriile kurzilor - au cetățenie franceză, britanică, germană sau belgiană. Pe plan juridic, situația lor este foarte complicată și variază mult de la un sistem legislativ la altul.
„Zombies” pe drumul de întoarcere
Li se spune „zombies", sau, în franceză, cu un joc de cuvinte sinistru în acest caz, „revenants", întorși dintre morți. Justiția franceză este cea mai dură din Europa în judecarea acestor „repatriați” naționali din organizația Statului Islamic
Dintre cele 23 de procese pentru terorism programate pentru acest an la rubrica respectivă, 18 implică femei care au mers de bună voie în Siria. Deși rolul lor a fost anterior trecut cu vederea, acum sunt judecate la egalitate cu bărbații.
Cum se petrece judecarea sau reinserarea lor în alte țări?
Trei țări nordice (Suedia, Finlanda și Norvegia) acordă prioritate reabilitării în detrimentul pedepselor penale. Cu foarte puține excepții - două femei în Norvegia și una în Suedia - „persoanele repatriate” nu sunt judecate.
Marea Britanie, Danemarca și Olanda au adoptat o abordare diametral opusă: aplică o politică aproape sistematică de retragere a cetățeniei, pe care Danemarca o extinde chiar și asupra minorilor.
Belgia gestionează returnarea jihadiștilor și a familiilor acestora de la caz la caz, favorizând acum refuzul sistematic al repatrierii adulților. În timp ce în trecut au fost repatriate câteva zeci de femei și copii, statul belgian refuză astăzi să organizeze alte returnări, argumentând că nu mai există o obligație legală de a repatria mamele și copiii lor minori, majoritatea născuți în defunctul stat islamic.
Sarcina dovezilor necesare pentru a stabili apartenența la un grup terorist este, în plus, mai mare pentru justiție în Germania decât în Franța, unde simpla plecare în Siria poate fi suficientă pentru o condamnare. Prin urmare, instanțele germane au apelat, atunci când a fost posibil, la crime internaționale (crime de război, crime împotriva umanității sau genocid). Dintre cei aproximativ patruzeci de „zombies” condamnați în Germania, jumătate au fost pentru „crime de război împotriva proprietății” care vizau deposedarea de locuințe siriene sau „crime împotriva umanității ” împotriva minorității yezidi.
Retragerea cetățeniei
Se pune apoi și chestiunea retragerii cetățeniei pentru asemenea fapte. De pildă, deși numărul retragerilor cetățeniei a crescut în Franța în ultimii ani, acestea pot fi aplicate doar cetățenilor francezi naturalizați și afectează numai în mod excepțional femeile. Din 2019 încoace, 94 de cetățeni francezi, printre care șase femei, și-au pierdut cetățenia.
Însă, spre deosebire, de pildă, de politica din Regatul Unit, această măsură administrativă poate fi luată în Franța doar în urma unei condamnări judecătorești. Cei 94 de cetățeni francezi care și-au pierdut cetățenia din 2019 încoace fuseseră cu toții condamnați pentru infracțiuni legate de terorism. Franța, și într-o măsură mai mică, Germania, se numără printre puținele țări europene care au adoptat un răspuns juridic ferm la fenomenul teroriștilor care „se întorc”.
Cu toate acestea, pedepsele pronunțate în Germania, unde „participarea la o organizație teroristă” aduce doar zece ani de închisoare, comparativ cu treizeci de ani în Franța, sunt considerabil mai ușoare. Acest lucru poate fi explicat prin tradiții diferite în ceea ce privește combaterea terorismului, dar și prin faptul că o abordare axată pe securitate a fost mai răspândită în Franța de la trauma atacurilor teroriste din 2015.
Cum o scrie cotidianul francez «Le Monde», provocarea pentru instituția judiciară este de natură istorică. Niciodată până acum, Franța nu a fost nevoită să judece atât de multe femei pentru implicarea lor într-o organizație teroristă. Deși acestea reprezintă aproape o treime din contingentul de jihadiști francezi care au plecat în Siria (417 din 1.490 de plecări), femeile sunt, de asemenea, proporțional mai numeroase printre cei care s-au întors: printre cei 395 adulți care s-au întors din Siria, 176 sunt femei.
Femei și combatanți
În Belgia, doctrina oficială a statului se opune returnării organizate a femeilor și copiilor. Teoretic, femeile ar trebui, ar trebui să fie judecate, ca și bărbații, la fața locului, în zonele de conflict (Siria, Irak) sau în țările în care au fost arestate
În trecut, au avut loc operațiuni (în special repatrierea a 16 copii și a 6 mame în 2022). Astăzi, instanțele și guvernul sunt mai reticente, invocând interesul superior al copilului, punând în balanță interesul superior al securității naționale. Statul refuză însă să organizeze repatrieri specifice, împingând familiile să inițieze proceduri legale.
Adulții care se întorc pe teritoriul belgian sunt însă supuși arestării imediate și urmăririi penale pentru participarea la activitățile unui grup terorist.
După ani de diferențiere pe bază de gen, sentințele pronunțate împotriva bărbaților și femeilor, în Franța sau Belgia, tind acum să se apropie.
