Securitatea aprovizionării cu produse petroliere, dezbătută înaintea celei de-a doua lecturi. Petroliștii cer sprijinul statului
Petroliștii susțin crearea rezervelor de urgență, însă avertizează că Republica Moldova nu are, deocamdată, unde să le depoziteze. Subiectul a fost discutat luni, 8 iunie, în cadrul unor consultări parlamentare pe platforma Comisiei pentru economie, buget și finanțe.
Proiectul de lege privind securitatea aprovizionării cu produse petroliere a fost votat în prima lectură la sfârșitul lunii mai și urmează să fie examinat în lectura a doua.
Inițiativa prevede introducerea obligației de a crea stocuri strategice de produse petroliere echivalente cu 90 de zile de importuri. Responsabilitatea este distribuită egal între sectorul public și operatorii privați, iar stocurile urmează să fie completate gradual, până în 2034.
Potrivit estimărilor prezentate de Ministerul Energiei, capacitățile de stocare existente în țară se ridică la circa 500.000 de metri cubi, din care doar aproximativ 266.000 sunt funcționale, o cifră care include și rezervoare ale unor obiective precum centralele termoelectrice, a căror disponibilitate efectivă rămâne incertă.
Reprezentanții ministerului au recunoscut că, în prezent, nici statul nu dispune de capacități suficiente pentru a prelua stocarea.
Operatorii au insistat că infrastructura este principalul obstacol. Unii au declarat deschis că nu dispun de capacități pentru a stoca volumele cerute și că ar avea nevoie de depozite noi, semnalând dificultăți în identificarea terenurilor potrivite și solicitând sprijinul statului, inclusiv eventuale subvenții.
În lipsa unor astfel de capacități, executarea legii nu poate fi garantată, au avertizat reprezentanții industriei.
Alți participanți au nuanțat însă tabloul, arătând că mai mulți operatori dețin deja rezervoare cu o capacitate de zeci de mii de tone fiecare și că, dacă sunt luate în calcul și stocurile comerciale existente, precum și opțiunea de depozitare în afara țării, sarcina pentru prima etapă devine mai ușor de îndeplinit.
Pentru prima etapă, necesarul a fost estimat la circa 40.000 de tone, urmând ca ținta să crească în fiecare an.
La consultările din Parlament, operatorii au susținut obiectivul legii, însă au cerut un tratament fiscal aliniat la practica europeană, un calendar realist și sprijin pentru construirea infrastructurii.
Cotele individuale urmează să fie aprobate în termen de șase luni de la intrarea în vigoare a legii, iar importatorii vor avea apoi 200 de zile pentru a constitui o primă tranșă, circa 20% din obligația totală, până la jumătatea anului 2028, din care o parte obligatoriu pe teritoriul țării.
Unii operatori au cerut termene mai realiste, invocând timpul necesar pentru construcția infrastructurii. Reprezentanții autorităților au susținut însă că orizontul de implementare este unul realizabil.
Reprezentanții Ministerului Energiei au insistat că textul este o lege-cadru, care fixează mecanismul general, urmând ca pașii următori, inclusiv planul de acțiuni pentru entitatea centrală, metodologiile și cuantumul contribuției, să fie stabiliți prin hotărâri de guvern și decizii ale regulatorului, în consultare cu mediul de afaceri.
Mesajul autorităților a fost că industria nu este prejudiciată, întrucât componenta de cost este transferată înainte ca stocurile să fie create, astfel încât resursele se acumulează treptat.
Pe partea de infrastructură, autoritățile au subliniat că legea creează, de fapt, o nouă activitate pe piață, serviciul de stocare de urgență, și o cerere pentru capacitățile de depozitare, pe care fiecare companie o poate acoperi fie investind în rezervoare proprii, fie contractând un operator autorizat.
Proiectul transpune o directivă a Consiliului Uniunii Europene, care obligă statele să mențină un nivel minim de stocuri de țiței și de produse petroliere, în varianta adaptată pentru Comunitatea Energetică.
Pentru că Republica Moldova nu are producție internă de produse petroliere și depinde de importuri în proporție de circa 99%, calculul se face pe baza celor 90 de zile de import.
Importatorii care aduc anual mai puțin de 10.000 de tone sunt scutiți, obligația lor trecând la entitatea centrală.
Aproximativ 50% din rezerve vor trebui păstrate pe teritoriul Republicii Moldova, restul putând fi depozitat în străinătate, în baza unor acorduri bilaterale.
CITIȚI ȘI:
