Revista presei interbelice: Teatrul din Chișinău „se transformă în Teatru Național”
La 30 iunie 1926, aflăm din ziarul Romania Nouă următoare noutate culturală: Consiliul de Miniștri a decis transformarea Teatrului din Chișinău în Teatrul Național.
Presa scria însă că noua conducere, în frunte cu scriitorul George Topîrceanu, se confrunta deja cu prima mare provocare: bugetul alocat era prea mic pentru formarea unei trupe și organizarea unui teatru la nivelul pe care îl merita Chișinăul. Din acest motiv, conducerea urma să ceară fonduri suplimentare Ministerului Artelor.
Aflăm într-un alt articol că Sfântul Sinod a decis menținerea calendarului nou în Basarabia, cerând autorităților să vegheze la aplicarea lui. În aceeași ședință, Sfântul Sinod a analizat o solicitare venită din Ucraina.
Mai multe grupări bisericești ucrainene, aflate în conflict cu autoritățile religioase sovietice, au cerut Patriarhiei Române de la București să le recunoască independența bisericească. Sinodul a refuzat, argumentând că România nu avea relații bune cu Uniunea Sovietică și nu putea interveni într-o problemă internă a acesteia. Privită de astăzi, știrea este remarcabilă: încă din 1926, Ucraina căutau recunoaștere și sprijin...
Ziarul Rampa relata descoperirea la Paris a unui caiet de manuscrise aparținând scriitorului rus Ivan Turgheniev. Caietul conținea variante de lucru, schițe, liste de personaje, corecturi și notițe pentru mai multe opere cunoscute. Cercetătorii erau fascinați nu atât de textele în sine, cât de posibilitatea de a vedea cum lucra unul dintre marii romancieri ai secolului al XIX-lea.
Printre pagini au fost găsite și caricaturi desenate de Turgheniev: un omuleț cu picioare strâmbe, un gât de lebădă cu cap de câine și un porc cu pălărie de cardinal. Știrea amintea că marile opere nu se nasc dintr-o singură inspirație. Caietul lui Turgheniev era plin de ștersături, modificări și notițe, dovadă că și cei mai mari scriitori își construiau literatura pas cu pas.
Ziarul Argus făcea o analiză economică a Basarabiei și aborda teme interesante. Mai întâi anunța că se aștepta o recoltă bună și că piața cerealelor începea să se anime. Comercianții sperau însă că, odată cu recolta bogată anunțată, prețurile vor scădea.
La fel, Camera de Comerț din Chișinău a decis înființarea unor piețe agricole oficiale pentru tranzacțiile cu cereale. Primele urmau să funcționeze la Călărași, Nisporeni și Hâncești, iar în sudul Basarabiei la Comrat, Căușeni, Ceadîr-Lunga și alte localități. Scopul era reducerea speculei și controlul mai bun al comerțului cu grâne.
Analiza se încheie cu exprimarea unui vis. În mediul de afaceri se discuta intens despre construirea unei linii ferate care să lege Bălțiul, Orheiul, Soroca și Chișinăul. Proiectul fusese studiat încă din perioada țaristă, însă războiul îl blocase. Susținătorii spuneau că noua cale ferată ar traversa una dintre cele mai bogate regiuni agricole ale Basarabiei și ar facilita exportul cerealelor, vinului și fructelor.
Ziarul Cuvântul relata cu indignare că mormântul scriitorului și arheologului Alexandru Odobescu, dispăruse după ce locul de veci ar fi fost vândut. Descoperirea a fost făcută în momentul în care o școală din București urma să preia îngrijirea mormântului, în cadrul unui program dedicat marilor personalități ale culturii române.
Autorul vedea în acest caz un simbol al nepăsării față de valorile culturale... O sută de ani în urmă elevii cu profesorii vizitau periodic mormântul unei personalități distribuite de autorități, îl îngrijeau, depuneau flori la aniversări și învățau despre personalitatea respectivă.
Autor: Dan Melnic
