„Super Tuesday”: Ce conține pachetul de negocieri cu UE nr. 6 deschis astăzi de R. Moldova
Îi putem spune „Super Tuesday” („fantastica zi de marți”) pentru că aceasta este ziua alegerilor primare prezidențiale din Statele Unite, în februarie sau martie, când cel mai mare număr de state americane organizează alegeri și mulți o văd ca pe zi festivă.
Aici este însă vorba de Europa și despre cum la întâlnirile de marți, 14 iulie, de la Bruxelles, Ucraina și Moldova au deschis al doilea „grup” („cluster”, mănunchi) de negocieri, cel cu nr. 6, care va declanșa reforme în domeniul politicii externe, comerțului, securității și ajutorului pentru dezvoltare.
Muntenegru și Albania, la rândul lor, au închis tot marți, 14 iulie, unele „capitole” - componente ale grupărilor mai largi, sau clustere - ceea ce marchează pentru ele un pas major înainte. Progresul extinderii a fost blocat de ani de zile, fostul premier maghiar Viktor Orbán ținând să blocheze progresul Ucrainei și Moldovei, în vreme ce alte guverne naționale s-au temut că noii membri ar putea deveni la rândul lor o „Ungaria 2.0”. Bruxelles-ul speră acum că noul prim-ministru ungar Péter Magyar va rezolva aceste probleme, deși Budapesta încă își târăște picioarele în revenirea la normalitate.
Care e situația celorlalți candidați?
Dintre cele nouă țări candidate la UE (cinci din Balcani: Albania, Bosnia, Macedonia, Muntenegru și Serbia), două republici est-europene foste sovietice (R. Moldova și Ucraina) și două situate în marginea Europei (Georgia și Turcia), până acum, în iulie 2026, doar patru au deschis negocieri care acoperă, cel puțin parțial, ceea ce se numește Grupul (“Cluster”) 6 – Relații externe:
- Muntenegrul. Negocierile sale au început în cadrul vechiului sistem de capitol cu capitol, înainte de introducerea metodologiei “cluster” (fiecare “cluster” are mai multe capitole). A deschis ambele capitole, acum grupate în Clusterul 6, care e compus din Capitolul 30: Relații externe, și Capitolul 31: Politica externă, de securitate și apărare.
Muntenegrul a deschis, de fapt, până azi, toate cele 33 de capitole de negociere, adică toate cele șase clustere.
- Albania a fost chiar prima țară care a deschis pachetul explicit în cadrul metodologiei de clustere, pe 17 decembrie 2024. De atunci, Albania a deschis și ea toate cele șase clustere.
Ucraina și Moldova au deschis azi clusterul 6, dar trebuie atribuită o notă specială și pentru:
- Serbia, care, în același sens tehnic, chiar dacă nu a avansat conform vechii metodologii, a deschis: Capitolul 30 în decembrie 2017 și Capitolul 31 în decembrie 2021.
Acestea împreună corespund Clusterului 6 de astăzi.
„Codașii”: Macedonia de Nord, Kosovo (candidat neoficial) și Bosnia-Herțegovina sunt considerate țări rămase în urmă (mai ales Kosovo, care nu e candidat), cu probleme politice persistente care le împiedică să avanseze, în timp ce Serbia e privită și ea ca un caz de regres, iar Turcia și Georgia sunt practic în afara procesului activ și funcțional.
Unde se află R. Moldova?
Există o nuanță utilă pentru acoperirea progreselor R. Moldova: Grupul 6 este neobișnuit de redus, conținând doar două capitole, cele menționate:
- Capitolul 30: Relații externe;
- Capitolul 31: Politica externă, de securitate și de apărare.
Pentru Moldova, acesta ar trebui să fie teoretic unul dintre cele mai ușor de deschis clustere, deoarece Chișinăul a atins un grad foarte ridicat de aliniere la Politica Externă și de Securitate Comună UE sancțiunile împotriva Rusiei, obstacolul nu este în primul rând tehnic, ci politic: necesitatea unei unanimități între cele 27 de state membre.
În schimb, cazul pomenit al Serbiei este paradoxal. Aceasta a deschis capitolele relevante cu ani în urmă, dar alinierea sa actuală la politica externă a UE este substanțial mai firavă decât cea a Moldovei, în special pentru că Belgradul nu a aderat la sancțiunile UE împotriva Rusiei. Prin urmare, „deschiderea Clusterului 6 ” nu înseamnă neapărat că Serbia e mai avansată astăzi în ceea ce privește alinierea substanțială a politicii externe. Muntenegrul și Albania sunt mult mai aproape de linia UE, în timp ce Moldova ar putea deja să depășească Serbia la acest criteriu, în ciuda faptului că abia a deschis oficial clusterul.
Ce trebuie să dovedească un candidat la capitolul 31, mai ales o țară ca Moldova, care are neutralitatea înscrisă în Constituție?
Aici plutește o confuzie frecventă, pe care Rusia și partidele ostile integrării europene o exploatează cu încântare și abilitate: Capitolul 31 nu obligă câtuși de puțin o țară candidată să intre în NATO, să renunțe la neutralitate sau să transforme Uniunea Europeană într-o alianță militară. El cere, în primul rând, ca politica externă a viitorului stat membru să devină compatibilă cu politica externă comună a UE.
Pentru R. Moldova, neutralitatea constituțională nu este, în sine, un obstacol. UE are deja state membre neutre sau nealiniate militar: Austria, Irlanda, Malta și Cipru, iar acestea participă totuși la politica externă și de securitate a Uniunii fără să fie membre NATO.
Ce cuprinde, de fapt, Capitolul 31
Capitolul 31 se numește „Politica externă, de securitate și de apărare” și acoperă două domenii apropiate, dar distincte:
- PESC/CFSP: Politica externă și de securitate comună;
- PSAC/CSDP: Politica de securitate și apărare comună.
Prima privește mai ales pozițiile diplomatice, sancțiunile și acțiunea externă. A doua privește cooperarea în domeniul securității și apărării: misiuni civile și militare, gestionarea crizelor, pregătirea forțelor, securitatea cibernetică, amenințările hibride și cooperarea în industria de apărare.
Capitolul conține relativ puțină legislație clasică de transpus. Este mai degrabă un capitol despre loialitatea politică, capacitatea instituțională și convergență strategică. UE cere statelor candidate să se alinieze progresiv la declarațiile, deciziile și măsurile sale de politică externă, inclusiv la sancțiuni.
Ce trebuie să demonstreze concret Republica Moldova
În primul rând, Chișinăul trebuie să arate că se aliniază în mod constant la pozițiile externe ale Uniunii. Asta înseamnă, de exemplu: să susțină declarațiile UE privind războiul Rusiei împotriva Ucrainei; să voteze, pe cât posibil, în aceeași direcție cu statele UE în organizații precum ONU; să adopte și să aplice sancțiunile europene; să nu permită folosirea teritoriului, a băncilor sau a companiilor moldovenești pentru ocolirea sancțiunilor; să controleze exporturile de produse sensibile sau cu dublă utilizare, civilă și militară; să-și armonizeze pozițiile față de Rusia, Belarus, Iran și alte dosare majore cu politica comună europeană.
În cazul Moldovei, acesta este probabil punctul cel mai important. Nu este suficient ca guvernul să declare că susține politica UE; trebuie să demonstreze că poate aplica efectiv deciziile europene. De pildă, dacă o persoană sau o companie este sancționată de UE, autoritățile moldovenești trebuie să poată identifica și îngheța activele, controla tranzacțiile și împiedica evitarea sancțiunilor prin firme intermediare.
În al doilea rând, Moldova trebuie să aibă instituții capabile să participe la mecanismul european de politică externă. Ministerul Afacerilor Externe, serviciile vamale, autoritățile financiare, instituțiile de securitate și cele responsabile de controlul exporturilor trebuie să poată primi, adopta și executa rapid deciziile UE.
Cum rămâne cu neutralitatea?
Aici răspunsul este limpede: neutralitatea nu exclude participarea la politica europeană de securitate și apărare. Neutralitatea Moldovei înseamnă, potrivit Constituției, că țara proclamă neutralitatea permanentă și nu admite dislocarea trupelor militare ale altor state pe teritoriul său.
Ea nu înseamnă însă că Moldova trebuie să fie neutră moral sau diplomatic între agresor și victimă. Nu o împiedică să condamne invazia Rusiei, să adopte sancțiuni, să coopereze cu UE în domeniul securității sau să-și consolideze propria apărare. De altfel, chiar cooperarea Moldovei cu NATO se desfășoară oficial cu respectarea neutralității constituționale. Iar Moldova a participat deja la misiuni în afara teritoriului său, precum în Kosovo sau Liban.
Neutralitatea nu înseamnă apoi nici dezarmare. Austria are armată. Irlanda are forțe armate. Malta, cât e de mică, are și ea forțe armate. Toate acestea participă, în grade diferite, la politica europeană de securitate, așa cum a participat și R. Moldova la misiunea din Kosovo, de pildă.
Pentru Moldova, UE ar putea așadar cere: participarea la misiuni civile europene - poliție, stat de drept, gestionarea frontierelor; contribuții voluntare la misiuni de menținere a păcii; cooperare împotriva atacurilor cibernetice și a amenințărilor hibride; protejarea infrastructurilor critice; combaterea dezinformării și a ingerințelor străine; creșterea interoperabilității și a capacității de apărare.
Dar acestea nu presupun aderarea la NATO. Sigur, există totuși o obligație de solidaritate. Aici apare o nuanță importantă: Moldova poate rămâne neutră militar, dar, odată intrată în UE, nu poate fi neutră politic față de politica externă comună. Un stat membru trebuie să susțină activ și fără rezerve spiritul de loialitate și solidaritate reciprocă al Uniunii.
Mai mult, tratatele UE conțin o clauză de apărare reciprocă, articolul 42 alineatul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană: dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate, celelalte state au obligația să-i ofere ajutor și asistență. Dar același articol precizează că această obligație nu afectează „caracterul specific al politicii de securitate și apărare” a statelor neutre. Tocmai această formulare permite Austriei, Irlandei și Maltei să rămână neutre în interiorul UE.
Așadar, neutralitatea Moldovei ar trebui interpretată și adaptată practic, nu neapărat eliminată din Constituție.
Ce ar putea ridica probleme reale
Problema Moldovei nu este așadar neutralitatea, ci contradicțiile geopolitice concrete:
- Trupele ruse din Transnistria. Un viitor stat membru al UE ar avea pe teritoriul său trupe ale unui stat terț, fără consimțământul guvernului ales constituțional.
- Aplicarea sancțiunilor. Moldova trebuie să demonstreze că poate împiedica eludarea măsurilor europene prin Transnistria, companii paravan sau fluxuri financiare obscure.
- Rezistența instituțiilor la influența rusă. Capitolul 31 privește implicit și capacitatea statului de a-și proteja politica externă de ingerințe, corupție și captură politică.
- Acordurile internaționale existente. Chișinăul va trebui să verifice dacă tratatele sale cu Rusia, CSI sau alte organizații sunt compatibile cu obligațiile unui stat membru. Retragerea din structurile CSI merge deja în această direcție.
În concluzie, pentru Moldova, mesajul Capitolului 31 ar putea fi rezumat astfel: UE nu cere Moldovei să intre în NATO și nici să renunțe automat la neutralitatea constituțională. Îi cere însă să fie solidară politic cu Uniunea, să se alinieze la politica externă europeană, să aplice sancțiunile, să-și protejeze securitatea și să nu devină o breșă prin care adversarii UE pot ocoli deciziile europene.
Paradoxal, însă, tocmai neutralitatea ar putea face din Capitolul 31 unul dintre capitolele mai ușoare pentru Moldova. Chișinăul nu trebuie să demonstreze că este o mare putere militară; trebuie să demonstreze că este un partener extern previzibil, solidar și capabil să aplice deciziile comune. Iar la nivelul alinierii politice cu UE, Moldova se află аșadar deja cu mult înaintea unor țări candidate care au deschis capitolul cu ceva ani în urmă.
