„Au intrat înarmați și au dat copiii afară”: 22 de ani de la închiderea și devastarea școlilor cu predare în limba română din stânga Nistrului
Pe 15 iulie se împlinesc 22 de ani de la declanșarea celei mai agresive campanii de intimidare a regimului nerecunoscut de la Tiraspol împotriva școlilor cu predare în limba română din regiunea transnistreană. Momentul este marcat de mărturia cutremurătoare a Eleonorei Cercavschi, directoarea Liceului „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol, care a rememorat, într-un interviu pentru Teleradio-Moldova, cum trupe înarmate au intrat în instituție, au evacuat cu forța copiii și profesorii, au vandalizat sălile de clasă și au ars în public manualele în grafie latină.
„Prima școală care a fost expulzată din zona transnistreană a fost școala din Grigoriopol. Pe urmă, în 2004, au urmat școlile din Tiraspol, Tighina și Râbnița. Am activat în calitate de director. Păi, ce să vă spun, erau oameni înarmați. În jurul regiunii transnistrene erau, în acea perioadă, oameni înarmați cu arme letale. Au intrat înarmați în școală și au dat copiii și profesorii afară. Da, au distrus mobilierul, au dat foc cărților în grafie latină, au batjocorit toate literele în grafie latină. Toate lucrurile acestea s-au întâmplat”, ne-a spus Eleonora Cercavschi.
În prezent, liceul funcționează în satul Doroțcaia, raionul Dubăsari. Potrivit managerului instituției, elevii din șase localități din apropierea Grigoriopolului sunt nevoiți să facă naveta zilnic pentru a studia în limba română.
„În Grigoriopol, în acele clădiri se predă în chirilică. La Tiraspol și Tighina s-au întors, după o perioadă oarecare, le-au fost returnat eclădirile, iar copiii s-au întors în bănci. Noi acum activăm în Doroțcaia, suntem expulzați până în ziua de astăzi și nu avem clădire”, a adăugat directoarea.
Cât despre dosarul aflat pe rol la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO), Elena Cercavschi a precizat că acesta este „pe undă moartă”, pentru că Federația Rusă a refuzat să execute decizia înaltei instanțe europene. Totodată, în opinia ei, autoritățile constituționale „fac tot posibilul” pentru garantarea, în regiune, a dreptului la educație în limba română.
„Autoritățile constituționale fac tot ce este posibil. Numai că noi avem de-a face cu un inamic care nu recunoaște niciun document. Și atunci când tu, în fața ta, ai un stat, să zicem, agresor, care nu recunoaște nimic, care nu recunoaște legile internaționale, ce poți să faci? Toată lumea așteaptă dreptate, inclusiv noi. Fiecare se așteaptă la dreptatea lui”, a adăugat aceasta.
Potrivit Asociației Promo-LEX, pe 14 iulie 2004, școlile au fost închise și sigilate, unele devastate, materialul didactic, mobilierul și cărțile au fost distruse, iar profesorii, elevii și părinții au fost supuși presiunilor și intimidărilor.
În fața acestor abuzuri, comunitățile școlare au apărat dreptul copiilor de a învăța în limba română.
Asociația Promo-LEX a reprezentat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului trei dintre aceste instituții de învățământ: Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din Tighina, Liceul Teoretic „Evrica” din Râbnița și Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol.
În octombrie 2012, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a pronunțat hotărârea în cauza Catan și alții c. Republica Moldova și Rusia, constatând încălcarea dreptului la educație al elevilor și părinților din școlile cu predare în grafia latină din regiunea transnistreană.
Ulterior, CtEDO a pronunțat și hotărârea în cauza Iovcev și alții c. Moldova și Rusia, referitoare la persecuțiile împotriva profesorilor și administrației liceelor cu predare în limba română.
*„Douăzeci și doi de ani mai târziu, continuăm să fim alături de profesorii, elevii și părinții care își apără dreptul la educație și să promovăm respectarea drepturilor omului în regiunea transnistreană. Pentru că dreptul la educație nu poate fi negociat, iar memoria acestor evenimente nu trebuie uitată”, *a menționat Asociația Promo-LEX, într-un comunicat.
**CITIȚI ȘI: **
