Revista presei interbelice: Ion Creangă, omul din spatele poveștilor
La 16 iulie 1926 am găsit un articol foarte prețios în Glasul Bucovinei, despre cum era Ion Creangă în viața de zi cu zi. Ziarul publică amintirile scriitorului Jean Bart, fost elev al lui Ion Creangă.
Acesta îl descrie pe Creangă ca pe un om mereu zâmbitor, blând și apropiat de copii. Toți elevii îl iubeau. Își amintește cum, într-o iarnă, învățătorul a ieșit din curte, a oprit sania elevilor, s-a urcat el însuși pe ea și le-a arătat, râzând, cum se conduce corect o săniuță la cotitură. Articolul amintește și o altă întâmplare povestită de Artur Gorovei. În gara din Iași, fără să-l cunoască, Creangă i-a întins unui tânăr un pahar cu bere și i-a spus simplu: „Trage-i și tu, bre!”
Dincolo de marele scriitor, presa interbelică îl redescoperă pe omul Ion Creangă: un învățător care se juca alături de copii, vorbea firesc cu necunoscuții și păstra, chiar și ca adult, bucuria și spontaneitatea unui copil. Aceste mărturii explică poate de ce poveștile lui par atât de vii și de autentice.
În aceeași zi, ziarul Rampa publica un articol asemănător, doar că despre Eminescu. Teofil Frâncu declara că l-a cunoscut personal pe Eminescu și l-a descris ca pe un om pentru care ideea națională era „cea mai sfântă a cugetării” și care vedea „un frate în orice român”.
Autorul evocă și ultimii ani ai poetului, când locuia într-o cameră modestă din București, îmbrăcat în haine peticite și trăind cu grija că nu va avea bani să-și plătească chiria. Eminescu a fost prea puțin cunoscut și apreciat cât a fost în viață, iar adevărata recunoaștere a venit abia după 13 ani de la moarte.
Valoarea unui creator nu este întotdeauna înțeleasă de contemporanii săi. Acesta mai menționează că, atunci când era doctorand la filozofie, în 1874, Eminescu a fost propus bibliotecar la Biblioteca Universității din Iași, iar Regele Carol I al României a binevoit să definească această candidatură.
Ziarul Glasul Bucovinei publică o știre din fotbalul intern al României. Fulgerul Chișinău, campioana Basarabiei, a învins campioana Bucovinei, Macabbi Cernăuți, cu 1-0, în sferturile campionatului României și s-a calificat în semifinale, acolo unde urma să întâlnească Juventus București. Era motiv de sărbătoare: Chișinăul avea echipă în Top 4 din România.
La 16 iulie, ziarul Adevărul anunța descoperirea unei rețele de spionaj la Chișinău. Potrivit ziarului, autoritățile afirmau că au destructurat o organizație care ar fi acționat în favoarea Uniunii Sovietice.
Până la publicarea știrii fuseseră arestate zece persoane, iar anchetatorii susțineau că au descoperit documente care indicau legături cu mai multe centre din țară, în special cu Constanța. Printre cei anchetați s-ar fi aflat funcționari ai căilor ferate și lucrători ai uzinei electrice din Chișinău. După unirea Basarabiei cu România, suspiciunile de spionaj și activitate sovietică în provincie erau frecvente.
Știrea zilei venea în ziarul România Nouă: Primele audiții radio la Chișinău.
În seara de 13 iulie 1926, acum 100 de ani, la Cercul Militar din Chișinău a avut loc prima ședință de radiofonie, la care au participat numeroși ofițeri. Cu ajutorul unui aparat considerat „cel mai bun sistem”, participanții au putut asculta concerte transmise din Londra, Petrograd, Berlin și Viena, o adevărată premieră tehnologică pentru oraș.
Tot atunci s-a anunțat că, la următoarea ședință, urma să fie discutată și posibilitatea ca persoanele civile să poată deveni membre ale Cercului Militar. În 1926, faptul că la Chișinău puteai asculta, în direct, muzică transmisă din marile capitale europene era un eveniment spectaculos. Radioul începea să apropie orașele Europei prin unde, cu mult înainte de televiziune și internet.
Autor: Dan Melnic
