Revista presei interbelice: O inițiativă la Chișinău pentru salvarea cântecului popular din Basarabia
Ziarul România Nouă scria că la Chișinău se pun bazele unei asociații pentru salvarea cântecului popular din Basarabia. Întruniți la Liceul „B.P. Hașdeu”, profesori de muzică, intelectuali și iubitori ai folclorului au lansat o inițiativă menită să culeagă, să armonizeze și să răspândească în întreaga Românie Mare cântecele populare românești din Basarabia.
Din comitetul provizoriu au făcut parte personalități precum Părintele Berezovschi, unul dintre cei mai importanți promotori ai muzicii corale din Basarabia, și folcloristul Liviu Marian, alături de profesori de muzică, farmaciști, militari și jurnaliști. Inițiatorii își propuneau ca asociația să fie susținută în principal din cotizațiile membrilor, nu din subvenții de stat.
La altă pagină a aceluiași ziar aflam, la rubrica „Sanitare”, că urma un film gratuit despre sănătate publică, proiectat în aer liber la Chișinău. Inspectoratul Sanitar anunța că, în serile de 15, 16 și 17 iulie 1926, de la ora 21:00, în Parcul Carol, la Pavilionul Reșița, urma să fie proiectat gratuit un film de educație sanitară despre sifilis.
Autoritățile îi îndemnau pe locuitori să participe cât mai mulți, de dorit toată lumea, explicând că filmul prezenta cauzele bolii și consecințele grave ale netratării acesteia. Aflăm din știre, iată, că era un parc Carol și un pavilion Reșița, denumiri firești românești.
Ce puteai găsi în burta unui rechin acum 100 de ani? Ziarul Oglinda Lumii relata că pescarii din Golful Cattaro, pe coasta Dalmației, au prins un rechin de aproape 3 metri lungime și 130 de kilograme.
La deschiderea acestuia au descoperit o colecție neobișnuită de obiecte: două coarne de capră, o cutie de lapte, un portțigaret, o cutie de chibrituri, un ghem de lână, o perdea și alte resturi, despre care se presupunea că proveneau dintr-un naufragiu. Dacă astăzi vorbim despre plastic găsit în stomacul animalelor marine, în 1926 curiozitatea era stârnită de obiectele obișnuite ale vieții de zi cu zi ajunse în burta unui rechin.
În 1926, Charlie Chaplin făcea furori și printre copii. Oglinda Lumii publica fotografia unui băiat din Paris care a câștigat un premiu la o serbare costumată, după ce l-a imitat atât de bine pe Charlie Chaplin, încât a impresionat juriul.
Știrea arată amploarea fenomenului Chaplin. Cu mult înaintea influencerilor de astăzi, Charlie Chaplin devenise un adevărat model cultural mondial, iar copiii participau la concursuri costumându-se și imitându-i gesturile celebre.
Tot acest ziar relata că regizorul Vsevolod Meyerhold pregătea un film monumental în care omenirea era invadată de șoareci. Pentru a obține scene cât mai spectaculoase, acesta a lansat un anunț în ziarele din Leningrad, oferind bani celor care prindeau șoareci și îi aduceau la studioul de filmare. Curând, numeroși oameni au început să aducă rozătoare, însă regizorul își dorea sute de mii, așa că primele capturi au trebuit hrănite până la completarea „distribuției”.
Articolul remarca, cu umor, că întreaga campanie devenise deja cea mai bună reclamă pentru film, chiar înainte ca acesta să fie terminat, dar și că Leningradul va avea, măcar pentru o vreme, mai puțini șoareci pe străzi.
Ziarul oferea încă un articol interesant. În orașul american Augusta, elevii au fost întrebați cine sunt cei mai mari 12 oameni din istorie. Pe primul loc s-a clasat Louis Pasteur, pionier al microbiologiei și al vaccinurilor. Au urmat Cristofor Columb, George Washington, Benjamin Franklin, Ioana d’Arc sau Socrate. Dacă astăzi vorbim despre influenceri, în urmă cu un secol copiii îi admirau mai ales pe oamenii de știință, exploratori, inventatori, lideri și eroi ai istoriei.
Despre Cristofor Columb mai găsim o știre în acest ziar și este uimitoare, fiind însoțită și de o fotografie. Un urmaș al lui Cristofor Columb a predat statului spaniol arhiva marelui navigator. Presa din 1926 relata că Ducele de Veragua, descendent direct al lui Cristofor Columb, a încredințat guvernului Spaniei arhiva familiei, păstrată până atunci în custodia sa.
Gestul era considerat de mare importanță, deoarece documentele legate de viața și activitatea descoperitorului Americii urmau să intre în patrimoniul statului și să fie păstrate pentru generațiile viitoare.
Autor: Dan Melnic
