Descoperă Chișinăul: Ce pot vedea și gusta vizitatorii capitalei care împlinește 590 de ani
La 590 de ani de la prima sa atestare documentară, Chișinăul s-a transformat dintr-o mică așezare istorică într-o capitală plină de viață. Îmbinând armonios farmecul trecutului cu atmosfera unui centru urban modern, orașul devine o destinație tot mai atractivă pentru turiști. De la clădiri de patrimoniu și biserici semnate de arhitecți celebri, până la gastronomia locală, parcuri verzi și spectacole, Chișinăul oferă experiențe speciale atât localnicilor, cât și vizitatorilor.
Ghidul de turism Elena Plescan spune că mult timp nici ea nu a privit Chișinăul ca pe un oraș turistic, însă percepția s-a schimbat după ce a revenit în capitală și a început să descopere orașul împreună cu prietenii veniți din străinătate.
„Sunt originară din Chișinău, m-am născut aici și am crescut în sectorul Botanica, dar niciodată nu mă gândeam la orașul Chișinău ca la un oraș turistic frumos, care merită să fie vizitat. Toate visurile mele erau asociate cu alte orașe europene”, a povestit Elena Plescan la emisiunea „Zi de Zi” de la Radio Moldova.
Printre obiectivele care merită descoperite se numără clădirile proiectate de arhitectul Alexandru Bernardazzi, spune ghidul. Un exemplu sunt două edificii aflate aproape unul de altul – Biserica „Sf. Teodora de la Sihla”, de lângă Liceul „Gheorghe Asachi”, și Biserica „Sfântul Pantelimon”.
„Aici se afla cavoul familiei unuia dintre primarii Chișinăului. Din păcate, cavoul a fost distrus în perioada sovietică, însă a rămas o placă comemorativă care amintește despre acest lucru, o raritate pentru Moldova”, a explicat Elena Plescan.
Capitala este atractivă și prin oferta gastronomică. Pe lângă bucătăria tradițională moldovenească, turiștii pot descoperi preparate din alte culturi care au influențat, într-un fel sau altul, istoria orașului.
„Turiștii au gusturi diverse, de aceea există atât de multe tipuri de locuri. Pe lângă bucatele moldovenești, care sunt foarte delicioase și apreciate de mulți turiști, am încercat să descopăr și alte bucătării, de exemplu, bucătăria georgiană sau cea italiană, care reprezintă Moldova și datorită migrației și legăturilor istorice dintre țări”, a spus ghidul.
Aceasta susține că un avantaj important al Chișinăului este accesibilitatea la evenimente culturale.
„M-a surprins foarte mult, după ce am revenit în Chișinău, cât de accesibile sunt biletele la teatre, concerte, operă sau balet. În multe țări îți poți permite poate să mergi o dată pe lună sau o dată la trei luni la un concert. La noi poți face acest lucru în fiecare weekend”, a menționat Elena Plescan.
Printre recomandările sale se numără Teatrul Național de Operă și Balet și Sala cu Orgă, iar pentru cei care ajung în perioada potrivită – spectacolele susținute de formația „Lăutarii” sau Ansamblul „Joc”.
După aproape un deceniu petrecut în India, China, Statele Unite și Ucraina, ghidul spune că unul dintre elementele care diferențiază Chișinăul sunt mozaicurile urbane.
„La revenirea în Chișinău, m-au impresionat foarte mult mozaicurile noastre. Este o formă de street art foarte interesantă și unică, iar acest lucru îi surprinde și îi inspiră pe străini să descopere orașul”, a conchis Elena Plescan.
De la sat la centru administrativ al ținutului Lăpușna
Istoria Chișinăului începe în urmă cu aproape șase secole. Prima mențiune documentară datează din 17 iulie 1436, într-un hrisov - o Carte Domnească de Întăritură, care confirmă existența localității. Istoricul academician Andrei Eșanu explică faptul că, la început, Chișinăul era o așezare modestă, aflată în stăpânirea unor mici proprietari.
„La început, când este menționată această localitate, aparținea unor mici proprietari, în anul 1436. Ulterior, în 1466, moșia cu satul a fost vândută lui Vlaicu Pârcălab, unchiul lui Ștefan cel Mare”, a explicat istoricul, la aceeași emisiune de la postul public de radio.
În perioada următoare, localitatea s-a dezvoltat treptat, iar moșia a rămas mai mult timp în proprietatea urmașilor lui Vlaicu Pârcălab. Potrivit lui Andrei Eșanu, în jurul Chișinăului existau mai multe sate, precum Buiucani, Schinoasa, care, în timp, au devenit parte a orașului de astăzi.
„Aș mai adăuga localități precum Visterniceni, Hrușca, Muncești, situate pe ambele maluri ale Bâcului. Toate acestea erau așezate foarte aproape una de alta, astfel încât Chișinăul, rămânând într-un fel în centru, a devenit nucleul unui aglomerat rural destul de important pentru acea perioadă”, a menționat istoricul.
Treptat, Chișinăul a început să preia funcții administrative. După declinul orașului Lăpușna, localitatea devine centrul administrativ și ecleziastic al ținutului. În 1641, moșia Chișinău ajunge în proprietatea Mănăstirii „Sfânta Vineri” din Iași, după ce domnitorul Vasile Lupu o oferă lăcașului de cult. Dezvoltarea orașului este legată și de construirea unei biserici domnești în centrul localității.
„Chișinăul capătă o dezvoltare impetuoasă, mai ales datorită faptului că Vasile Lupu a hotărât să înalțe o biserică domnească în târgul Chișinăului. Noi estimăm că a fost ridicată aproximativ între anii 1642 și 1648”, a precizat Andrei Eșanu.
În jurul acestui lăcaș domnesc, a început să se formeze un centru comercial, iar până la sfârșitul secolului al XVII-lea, târgul s-a extins de-a lungul râului Bâc.
În secolul al XIX-lea, Chișinăul începe să capete aspectul unui oraș modern. Apar străzi largi, clădiri administrative și edificii construite după proiectele unor arhitecți renumiți, printre care Alexandru Bernardazzi.
„Acest târg al Chișinăului treptat crește ca populație și importanță, astfel încât, în limitele vechi, devine prea strâmt, cu străduțele și ulicioarele sale întortocheate. Au fost construite mai multe clădiri impunătoare pentru administrația țaristă, pentru nobilimea locală și cea venită, pentru negustori bogați, evrei, armeni, precum și edificii ale unor noi biserici, proiectate inclusiv de celebrul arhitect italian Alexandru Bernardazzi”, a spus Andrei Eșanu.
O parte importantă a patrimoniului istoric a fost însă pierdută în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în perioada sovietică.
„Acea moștenire frumoasă care a rămas de la Bernardazzi a dispărut în mare parte, deoarece armata roșie, în timpul retragerii din 1941, a aruncat în aer multe dintre edificiile frumoase construite de Bernardazzi și de alți arhitecți”, a explicat istoricul.
Ulterior, în anii 50-60 ai secolului trecut, orașul a fost reconstruit în stil sovietic, iar după independența Republicii Moldova a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare.
„De la an la an, de la deceniu la deceniu, Chișinăul se reamenajează și se reconstruiește. Chișinăul nostru a devenit un oraș atractiv, frumos, cu mari perspective europene”, a conchis istoricul academician Andrei Eșanu.
CITIȚI ȘI:
