Revista presei interbelice: În 1926 fructele din Basarabia ajungeau pe piețele din Germania și Austria
Aflăm din ziarul România Nouă că în 1926 fructele din Basarabia ajungeau deja pe piețele Europei. Presa anunța că mai multe firme din Chișinău au încheiat contracte comerciale cu parteneri din Germania și Austria pentru exportul de mere și nuci.
Merele și nucile noastre deveniseră produse căutate și peste hotare, iar comercianții căutau piețe externe pentru valorificarea recoltei. Astăzi vorbim tot mai des despre exporturi și acces pe piețele europene, însă este interesant să aflăm că în 1926 Chișinăul deja exporta fructe către Germania și Austria. Deci, acum un secol, când țara noastră se numea România, merele și nucile din Basarabia treceau deja granițele Europei.
Ziarul Rampa publica un articol cu Tatiana Tolstoi, 61 de ani, fiica marelui scriitor și filosof rus Lev Tolstoi. Refugiată la Paris de teroarea bolșevică, ea ducea, potrivit articolului, „o viață mai mult decât modestă”, dar își dedicase existența unui proiect: adunarea tuturor scrierilor tatălui său, a traducerilor acestora și a tot ceea ce fusese publicat despre el.
Ziarul mai nota că o societate engleză pregătea publicarea ultimelor scrieri și a manuscriselor inedite ale lui Tolstoi. Vorbind despre tatăl său, Tatiana Tolstoi declara:
„Tatăl meu nu se temea să-și apere convingerile, dar lumea i-a pus multe greșeli în socoteală”.
Și respingea o idee răspândită la acea vreme:
„S-a zis despre tatăl meu că el a fost părintele revoluției rusești. Nu e așa. Tata a fost întotdeauna contra revoluțiilor și era cu tot sufletul pentru o evoluție care tindea să facă lumea perfectă”.
Articolul îl prezintă pe Lev Tolstoi prin ochii fiicei sale: un om al convingerilor ferme, precum și un adversar al revoluției violente, care credea în schimbarea treptată a societății prin evoluție morală și spirituală.
Tot acest ziar publica un eseu cu un titlu interesant: „Cărți de citit în tren”. Autorul susținea că nu orice carte este potrivită pentru orice moment și că unele volume își dezvăluie farmecul doar în timpul unei călătorii cu trenul.
El scria: „Cărțile sunt bucăți de muzică interioară cărora, pentru a le prinde tâlcul, trebuie să le găsești momentul propice lecturii”.
Autorul considera că în tren se citesc cel mai bine Rudyard Kipling, Tristan Bernard, iar dintre români îi recomanda pe Ion Luca Caragiale, Gheorghe Brăescu, Calistrat Hogaș și Cora Irineu. În schimb, spunea că George Bernard Shaw nu este un autor potrivit pentru lectura din tren.
Finalul este savuros. Eseistul mărturisește:
„Am călătorit de multe ori și intenționat am lăsat să-mi scape cartea pe fereastră sau tot intenționat am uitat-o în tren. O făceam cu gândul că mă răzbun pe cei care, înconjurându-mă cu gălăgie, nu-mi dădeau posibilitatea să savurez o carte în tren”.
Acum 100 de ani, ziarele publicau imagini care fascinau întreaga lume: masca de aur a faraonului Tutankhamon și chipul mumificat al tânărului rege egiptean după îndepărtarea ei.
Descoperirea mormântului aproape intact devenise unul dintre cele mai mari evenimente arheologice ale secolului XX și alimentase o adevărată „egiptomanie”, cu articole, conferințe și expoziții urmărite cu interes pe toate continentele. Ziarul Oglinda Lumii din România oferea imaginile virale.
Pentru final am păstrat o poveste cu tâlc de Ion Adam: Coada Dracului, postată în ziarul Glasul Bucovinei. Într-o după-amiază călduroasă, sătul de zâzanie și de alergătură, Dracul se duce obosit la mama lui, care locuia într-un cot de baltă, lângă drumul mare. Se plânge că oamenii îl învinovățesc pentru toate relele: „Nu se vaită odată măcar, să nu mă învinovățească pe mine: dracu și iar dracu”.
Mama încearcă să-l liniștească, dar îi spune și adevărul:
„Lasă, că și tu prea te amesteci în toate”.
Dracul își pune capul în poala mamei și adoarme, însă își lasă coada întinsă de-a curmezișul drumului. La un moment dat, trece o căruță, se lovește de coadă și i se rupe osia. Căruțașul, necăjit, își face cruce și spune:
„Ptiu, ducă-se pe pustii... să dau de dracu chiar pe drum drept”.
Dracul sare indignat și îi spune mamei:
„Eu stau liniștit aici, în poalele tale, și omul aruncă vina tot în spinarea mea. Acum vezi cum sunt oamenii?”.
Iar mama îi răspunde cu tâlc:
„Dă, dragul mamei, stai tu liniștit acasă, dar coada de ce ți-ai lăsat-o în drum?”.
Povestea spune că nu este suficient să pretinzi că nu ai făcut răul în mod direct. Uneori, prin neglijență, fără să-ți pese, devii totuși vinovat.
Sunt Dan Melnic, vă doresc un weekend fără coadă!
