Revista presei interbelice: Basarabia și-a păstrat limba română în ciuda influenței ruse de peste un secol
Un articol extrem de valoros apărea, la 30 iulie 1926, în ziarul Romania Nouă. Acesta publica un articol despre limba română și identitatea culturală a Basarabiei. Autorul susținea că, după mai bine de un secol sub Imperiul Rus, românii basarabeni și-au păstrat limba și tradițiile într-o măsură surprinzătoare.
Articolul afirmă că limba literară română s-a format pe întreg teritoriul românesc încă din secolul al XVI-lea, iar cărțile bisericești din secolul al XVII-lea au pus bazele limbii literare moderne. Sunt amintiți marii scriitori Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Octavian Goga și Ioan Slavici, ale căror opere sunt considerate patrimoniul întregii națiuni române.
Autorul susține că, în Basarabia, biserica și cărțile religioase au contribuit la păstrarea limbii române chiar sub influența rusă asupra satelor. Mai mult, el afirmă că graiul basarabean păstra multe cuvinte și expresii vechi, astfel încât în Basarabia se vorbea, aproximativ, româna Moldovei de la începutul anilor 1800. Bătrânii din sate foloseau încă expresii dispărute deja din dreapta Prutului, iar autorul considera că unele dintre ele puteau proveni dintr-un fond foarte vechi al limbii române.
Articolul, semnat de T. Hotnog, este o pledoarie pentru ideea că Basarabia a conservat o formă mai arhaică a graiului moldovenesc, păstrând numeroase elemente ale limbii române vechi, în ciuda unui secol de administrație țaristă. Autorul recunoaște că graiul basarabean începuse să preia anumite influențe străine, subiect pe care promitea să-l trateze într-un articol viitor.
Ziarul ne mai oferea o porție sănătoasă de istorie. În aceeași ediție se publicau amintirile scriitorului rus Alexandru Fomici Weltman despre Chișinăul anului 1821, în plină Revoluție a lui Tudor Vladimirescu și mișcare eteristă.
Weltman povestește că, la începutul lui 1821, Chișinăul era un oraș liniștit, cu baluri și serate organizate de guvernator și de boieri, precum Alexandru Cantacuzino. Aici i-a întâlnit pe frații Alexandru, Dimitrie și Nicolae Ipsilanti, fără să bănuiască faptul că pregăteau declanșarea mișcării eteriste pentru eliberarea Greciei.
După izbucnirea revoluției conduse de Tudor Vladimirescu și a mișcării Eteriei, Chișinăul s-a schimbat radical. Autorul spune că populația a crescut de la aproximativ 12.000 la aproape 50.000 de locuitori, orașul fiind inundat de refugiați veniți din Moldova și Țara Românească. Aici s-au refugiat numeroși boieri și membri ai familiilor fanariote, printre care fostul domn al Moldovei Mihail Suțu, familia Mavrocordat și alți reprezentanți ai elitei grecești.
Orașul devenise un adevărat centru al informațiilor despre război. Se discutau zilnic vești despre luptele dintre eteriști și otomani, iar zvonurile circulau cu repeziciune. Weltman notează că unii locuitori susțineau cauza grecilor, în timp ce mulți moldoveni îl sprijineau pe Tudor Vladimirescu, considerând că lupta lui era împotriva dominației fanariote, nu pentru cauza grecească.
Relatarea lui Alexandru Fomici Weltman oferă una dintre cele mai vii descrieri ale Chișinăului din 1821.
Acum 100 de ani, presa anunța moartea unuia dintre cei mai influenți și temuți lideri ai Uniunii Sovietice. Ziarul Romania Nouă îl prezenta pe Felix Dzerjinski, fondatorul CEKA, prima poliție secretă sovietică și principalul organizator al Terorii Roșii.
De origine poloneză, Felix Dzerjinski a murit la 49 de ani, în urma unei boli de inimă. Articolul susține că dispariția sa reprezintă o lovitură grea pentru puterea sovietică și se întreabă cine îi va lua locul. Pentru presa vremii, moartea lui Dzerjinski însemna dispariția simbolului represiunii sovietice și deschidea o nouă luptă pentru putere la vârful URSS.
Acum 100 de ani, presa urmărea traseul vizitelor ministrului Statelor Unite în Basarabia.
La 24 iulie 1926, ministrul Statelor Unite, Culbertson, și prefectul județului Hotin, Florescu, au vizitat Edinețul, fiind întâmpinați la primărie cu tradiționala pâine și sare.
Câteva zile mai târziu, de Sfânta Maria Magdalena, în oraș a fost oficiat un Te-Deum cu ocazia onomasticii Reginei Maria, la care au participat autoritățile locale, iar părintele Ghermaischi a vorbit despre meritele Reginei și dragostea ei pentru țară.
Articolul se încheie însă cu o întrebare sugestivă: „De ce și în această zi s-au citit rugăciuni și s-a cântat și în rusește?”.
Întrebarea reflectă dezbaterile din Basarabia anului 1926 privind locul limbii române și al limbii ruse în viața publică și religioasă, la opt ani după Unire. O întrebare valabilă și astăzi.
Închei cu o caricatură din ziarul Dimineața. O doamnă admiră stațiunea și spune: „Ce dulce e clima...” Iar domnul îi răspunde: „Aici toate sunt dulci, numai prețurile sunt sărate.”
O dovadă că turiștii se plângeau de costurile vacanțelor și acum un secol.
Autor: Dan Melnic
