Revista presei interbelice: „Cât prefixul Chișinăului” – cel mai greu om al vremii cântărea 373 de kilograme
Descoperim un articol curios în Ziarul România Nouă, iar gândul ne duce la Donald Trump și la știrile de azi. Se scria despre o puternică campanie a presei americane împotriva Europei. Articolul susține că ziarele americane atacau dur Franța în contextul crizei financiare și al disputelor privind datoriile de război, iar în Senatul american se cerea chiar boicotarea Franței timp de șase luni.
Totodată, apăreau voci care solicitau ca Statele Unite să se retragă din Conferința pentru Dezarmare, din Tribunalul de la Haga și din orice problemă care privea Europa.
Este citat senatorul Hiram Johnson, iar singurul motiv ar fi fost faptul că America cerea rambursarea datoriilor de război. În opinia sa, Statele Unite nu mai aveau motive să se implice în problemele Europei.
Aflăm tot în Ziarul România Nouă Ministerul Agriculturii atrăgea atenția că mai mulți exportatori din Basarabia, în special din județul Lăpușna, își vindeau fructele înainte de coacere, din lipsă de bani.
Potrivit autorităților, acest lucru afecta imaginea produselor basarabene în străinătate și ducea la scăderea prețurilor. Ministerul a cerut Prefecturii Lăpușna să ia măsuri pentru ca fructele necoapte să nu mai fie admise la export.
Autoritățile, deci, avertizau că graba de a exporta poate afecta reputația unui produs și prețul pe care acesta îl obține pe piețele externe.
Ziarul Lumea de la Iași ne oferea un articol prețios despre ce publica Regina Maria într-un ziar American. În scrisoarea publicată de „New York American”, Regina Maria vorbește despre durerea provocată de fiul său, Principele Carol, pe care îl numește „fiul rătăcitor”. Regina scrie că acesta și-a părăsit țara, familia, copilul și datoria, alegând o viață fără obligații. Mărturisește că îl vede „rătăcind în pustiu” și spune că orice mamă care a trecut printr-o asemenea încercare îi poate înțelege suferința.
În final, Regina spune că încearcă să-și învingă durerea prin muncă, iar atunci când tristețea devine prea mare, urcă pe cal și aleargă singură prin natură, mărturisind că dragostea de mamă nu poate muri niciodată. Scrisoarea a rămas unul dintre cele mai personale texte scrise de Regina Maria.
Ziarul Oglinda Lumii ne oferea recordul de kilograme atins de un om la acea vreme, însoțit de o fotografie. Tom Tom din SUA cântărea 373 de kg.
Recordul medical recunoscut îi aparține unui alt american, care în 1878 a atins 635 kg.
Astăzi nu mai există un record oficial pentru „cel mai greu om în viață”. Guinness nu mai urmărește această categorie din motive etice.
O coincidență interesantă: cel mai greu om avea 373 de kilograme, iar astăzi numărul 373 este prefixul telefonic internațional al Republicii Moldova. Desigur, este doar o coincidență de cifre, dar una ușor de ținut minte.
În același ziar, acum 100 de ani, găsim o prognoză care a atras atenția presei din întreaga lume. Serviciile astronomice din New York avertizau că vara anului 1926 avea șanse să fie la fel de rece, ca vara din 1816, rămasă în istorie drept una dintre cele mai friguroase. În 1926, temperaturile coborâseră deja sub media obișnuită.
În ziarul Adevărul găsim informația că chiar a căzut zăpadă în județul Cluj, între Gilău și Huedin. Temperatura este foarte scăzută în tot Ardealul, iar din Brașov se anunță, de asemenea, că a căzut zăpadă.
Ziarul mai publica și una dintre observațiile presei mondiale legate de orașul Istanbul, care își pierdea treptat farmecul de odinioară, odată cu modernizarea orașului.
Ziarul publica și două fotografii. Prima îi prezintă pe pescarii turci de pe Bosfor, întinzându-și plasele la uscat, așa cum făceau și strămoșii lor de secole. Iar a doua fotografie surprinde Podul Galata, construit pentru a lega cartierele Galata și Stambul, devenit un simbol al noului oraș aflat în plină transformare.
Istanbulul păstra încă tradițiile Orientului, dar începea să intre tot mai hotărât în epoca modernă.
În acest ziar aflăm și ultimele invenții. Acum 100 de ani, presa prezenta un nou mijloc de deplasare despre care se spunea că ar putea rivaliza cu bicicleta.
Articolul descrie „troticicleta”, un vehicul aflat între trotinetă și bicicletă, prevăzut cu pneuri, rulmenți, ghidon și frână.
Era pusă în mișcare printr-o pedală și o pârghie, putea fi pliată și transportată ușor, iar inventatorul susținea că atinge viteze apropiate de cele ale unei biciclete.
Inventatorul anunța că pregătește și o variantă destinată adulților.
Privită astăzi, troticicleta din 1926 poate fi considerată un strămoș al trotinetelor moderne. Diferența este că atunci era acționată exclusiv de forța picioarelor.
Autor: Dan Melnic
