Revista presei interbelice: Bălțiul creștea, Bucureștiul moderniza laptele, iar peste Nistru se cereau cărți românești
În ziarul Universul apărea un nou articol despre Bălți. Un trimis al ziarului de la București nota transformările rapide prin care trecea orașul. El scria că acesta ajunsese la aproximativ 72.000 de locuitori, față de circa 22.000 în 1922, creștere pusă de autor pe seama refugiaților veniți dinspre Ucraina după Revoluția Rusă.
Articolul remarca și contrastul religios al orașului: existența a numeroase case de rugăciune evreiești, în timp ce Episcopul Visarion Puiu încerca să ridice o nouă catedrală ortodoxă.
Ziarul Universul numea laptele „alimentul nutritiv de prim ordin” și cerea o reformă a distribuției lui în România.
Articolul anunța că Bucureștiul va avea, din 1927, cea mai modernă uzină de lapte din țară, construită cu sprijinul specialiștilor francezi. Laptele urma să fie analizat, pasteurizat și sterilizat, iar copiii să primească un produs sigur și de calitate.
Acum 100 de ani, ziarul Universul compara și costul întreținerii unui soldat în marile armate ale lumii.
Potrivit calculelor, soldatul american era cel mai costisitor, cu 10.038 de franci-aur pe an, urmat de cel englez, german, italian și apoi francez. În schimb, întreținerea unui soldat român costa de câteva zeci de ori mai puțin decât în armata Statelor Unite.
Ziarul România Nouă scria despre una dintre cele mai apreciate cărți despre Primul Război Mondial: „Istoria războiului pentru întregirea României”, scrisă de istoricul Constantin Kirițescu.
Ziarul o considera o lucrare de referință, care păstra vie memoria sacrificiului celor aproximativ 800.000 de români implicați în război și îi îndemna pe tineri să înțeleagă prețul Marii Uniri. Autorul aprecia atât valoarea istorică a cărții, cât și stilul ei accesibil, potrivit pentru publicul larg.
Publicația lăuda „birturile economice” din Chișinău – mici restaurante de familie, ascunse prin curți, unde clienții erau primiți ca niște prieteni, mesele erau curate, iar porțiile, foarte generoase.
Întrebată despre venit, o patroană spunea că, după plata chiriei, a taxelor și a cheltuielilor, îi rămânea doar cât să-și întrețină familia și angajații. Autorul însă vedea în aceste localuri un simbol al muncii cinstite, în contrast cu restaurantele luxoase ale vremii. Și concluziona că, dacă vrei mâncare bună, cinste și omenie, trebuie să mergi la un „birt economic”.
România Nouă scria și despre dorul de limba și cartea românească al unor moldoveni de peste Nistru și al unor basarabeni ajunși în URSS. Articolul reproducea scrisoarea unor basarabeni aflați într-un lagăr militar la Novorossiisk, care spuneau că cea mai mare bucurie a lor era să citească ziarul în limba română și să afle vești din Basarabia.
Autorul amintea și de profesorii și învățătorii moldoveni din zona transnistreană care, după 1918, veniseră la Chișinău pentru a învăța alfabetul românesc și pentru a deschide școli în limba română peste Nistru.
Potrivit articolului, aceste încercări au fost întrerupte odată cu instaurarea regimului sovietic. Textul cita inclusiv plângerea unor soldați moldoveni din zona transnistreană, care spuneau că în unitățile lor existau doar cărți și ziare în rusă și ucraineană și cereau să primească publicații în limba lor.
Identitatea, limba și educația românească erau subiecte intens discutate și revendicate de o parte a populației moldovenești de peste Nistru încă din anii 1920.
Autor: Dan Melnic
