Basarabia anului 1926, prin presa vremii: Tutun clandestin, speculă, recolte și vești din Rusia
Ziarul Universul de la București își trimitea jurnaliști de teren la Orhei și Telenești și primea o corespondență de la Soroca. Într-un prim articol autoritățile observaseră la Telenești o situație curioasă: produsele oficiale ale Regiei Monopolurilor Statului aproape că nu se vindeau, deși, după cum scria ironic ziarul, „toată lumea fuma”.
Diaconu, șef de secție, au făcut mai multe descinderi în anumite case și au găsit mașini de tăiat tutun și de fabricat țigarete, precum și sute de kilograme de tutun. Producția clandestină ar fi fost distribuită nu doar în Telenești, ci și în întreaga regiune. Au fost confiscate utilajele și marfa și s-au aplicat amenzi de aproape 200.000 de lei. Articolul mai semnala existența în târg a câtorva zeci de cârciumi care ar fi funcționat fără brevet.
La Orhei, în vara lui 1926, prefectul lt.-colonel Sterea Costescu intervenea împotriva speculei cu recoltele țăranilor. După anii de secetă, mulți agricultori își amanetaseră din timp grânele, iar intermediarii ajungeau să cumpere grâul cu echivalentul a 25–30 de mii de lei vagonul, când pe piață valora 80–100 de mii.
Prefectul a emis o ordonanță împotriva acestor practici și a mobilizat preoții, învățătorii și autoritățile locale să-i informeze pe țărani. Ziarul spune că măsura a avut efect: oamenii au început să refuze vânzarea recoltelor „pe nimic”.
Probleme erau și cu vinul și fructele basarabene: vechile piețe din Polonia și Rusia de Nord se închiseseră, iar producătorii încercau să pătrundă în Anglia și Germania.
La Soroca, în august 1926, principala grijă era lipsa vagoanelor de marfă: grâul și ovăzul se adunau prin magaziile gărilor, iar agricultorii se temeau că recolta va avea de suferit.
O problemă rămânea podul dintre Florești și Soroca, a cărui reconstrucție ar fi costat peste două milioane de lei.
Vești mai bune la iluminat: după sosirea pieselor necesare pentru motorul uzinei electrice, Soroca era din nou luminată corespunzător. Iar pentru toamnă se pregătea, dacă veneau fondurile, inaugurarea Liceului tehnic-agricol și a Școlii Normale. În 1926, ziarul Romania Nouă publica declarațiile Marelui Duce Dimitrie, văr primar al țarului Nicolae al II-lea și unul dintre membrii familiei imperiale ruse care spera din exil la înlăturarea regimului sovietic. Aflat la Roma, susținea că „zilele regimului bolșevic sunt pe sfârșite”. El anticipa că prăbușirea regimului ar putea veni fie printr-o mișcare populară din interior, fie printr-o intervenție străină, invocând sciziunile tot mai mari din Rusia.
Chiar la pagina următoare, ziarul venea cu o „Ultimă oră” spectaculoasă tot din Rusia. Din Varșovia se anunța că la Leningrad și Kronstadt ar fi izbucnit revolte militare, marinarii ar fi ocupat mai multe clădiri publice, iar guvernul sovietic ar fi decretat starea de asediu. Și mai spectaculos: ziarul scria că Lev Troțki — numit aici cu numele său Bronstein-Trotchi — ar fi ajuns la Leningrad și ar conduce revolta.
Iar la Moscova, același ,,breking news” anunța un presupus atentat cu bombe împotriva lui Stalin: doi agenți ai CEKA ar fi fost uciși, iar Stalin ar fi scăpat nevătămat.
Privite de la distanța unui secol, cele două știri capătă o ironie istorică: Dimitrie aștepta căderea bolșevismului, iar Stalin tocmai ar fi scăpat unui atentat.
Comemorarea victoriei de la Mărășești nu se făcea doar la București sau pe locurile bătăliei. Ziarul România Nouă informa cum era marcată ziua și în Basarabia, la Nisporeni și Bălți.
La Nisporeni, în județul Lăpușna, pe 6 august, Casa Națională, autoritățile și școlile au organizat un Te Deum pentru eroii căzuți la Mărășești, urmat seara de un amplu festival cultural. Programul a continuat cu muzică vocală și instrumentală, recitări și întreceri sportive. Finalul este foarte interesant: pentru că pe 3 august se împliniseră șapte ani de la intrarea armatei române în Budapesta, publicului i-a fost proiectat filmul istoric în opt acte „Intrarea triumfală a armatelor române în Budapesta”.
Și la Bălți, Mărășeștiul a fost comemorat printr-un Te Deum la catedrala orașului, în prezența autorităților civile și militare. După-amiază, în sala „Modern”, arhimandritul Melhisedec, directorul Episcopiei Hotinului, a vorbit despre însemnătatea zilei, corul Episcopiei, condus de diaconul Haritov, a susținut un program muzical, iar cercetașii locali au recitat din scriitori români.
Închei cu o știre de la rubrica bisericești.
În august 1926, Arhiepiscopul Gurie al Chișinăului trimitea o circulară întregului cler al eparhiei, în urma unei hotărâri a Sfântului Sinod. Se cerea ca, la sărbătorile închinate Maicii Domnului și mai ales la Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august, în bisericile din țară să fie cinstită în mod deosebit femeia creștină în calitatea ei de mamă.
În eparhia Chișinăului, Gurie cerea tuturor preoților să acorde o importanță aparte acestei zile, să vorbească despre maternitate și să transforme praznicul Adormirii Maicii Domnului într-o adevărată „Zi a mamelor creștine”. Inițiativa nu era una locală a Chișinăului: pornea de la Sfântul Sinod și trebuia aplicată în bisericile din întreaga țară.
Autor: Dan Melnic
