Revista presei interbelice: „Astăzi, ne este dat nouă să închegăm, pentru totdeauna, ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit pentru o clipă: Unirea Românilor”
Răsfoim din nou ziarele de acum exact 100 de ani și vedem ce afla un cititor în dimineața de 18 august 1926. Iar una dintre veștile care veneau tocmai de peste Ocean o viza pe Regina Maria.
Presa anunța, de la New York, că Regina Maria a României urma să viziteze America, iar din Cleveland venea vestea că românii stabiliți acolo îi pregăteau „o entuziastă primire”.
Era, deocamdată, doar un anunț scurt în ziare, dar se pregătea una dintre cele mai spectaculoase călătorii ale Reginei Maria peste hotare, o vizită care avea să atragă atenția presei și a publicului american.
Trecem și la Rege.
În Glasul Bucovinei era republicată Proclamația Regelui Ferdinand către popor și armată, rostită cu zece ani înainte, la intrarea României în război, în august 1916. Regele prezenta atunci participarea la război drept împlinirea unui ideal național: Unirea românilor despărțiți de Carpați.
Și sunt câteva fraze extraordinare de menționat:
„Astăzi, ne este dat nouă să întregim opera lor, închegând, pentru totdeauna, ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit pentru o clipă: Unirea Românilor de pe cele două părți ale Carpaților”.
Regele îl menționa și pe Stefan cel Mare, iar finalul era așa:
„Arătați-vă, deci, demni de gloria străbună. De-a lungul veacurilor, un neam întreg vă va binecuvânta și vă va slăvi”.
La zece ani de la acea proclamație, Glasul Bucovinei o publica din nou, cuvintele lui Ferdinand aveau deja o altă greutate: ceea ce în 1916 fusese chemare și speranță, în 1926 era de zece ani realitate...
Ziarul Universul scria despre o mișcare națională importantă... În august 1926, Prefectura județului Lăpușna lua măsuri pentru a-i proteja pe țărani de intermediarii care cumpărau recoltele la prețuri foarte mici. Tranzacțiile urmau să se facă prin oboarele oficiale de cereale.
Comerțul urma să fie permis numai persoanelor autorizate, iar țăranii trebuiau informați prin broșuri și adunări sătești, cu ajutorul preoților, învățătorilor și medicilor rurali. Presa numea inițiativa „o adevărată acțiune națională” și cerea extinderea ei în întreaga Basarabie...
Ziarul România Nouă se întreba ironic daca administrarea orașului Chișinău are și „administrație”?
Ziarul făcea o anchetă despre Primăria municipiului Chișinău, după ce prezentase deja situația gravă a finanțelor locale. De această dată, erau luate la rând serviciile orașului, iar constatarea era dură: administrația exista „numai aparent”. Lipseau regulamente pentru construcții, alinierea străzilor, piețe, igienă publică, abator sau birje, iar multe lucruri se făceau încă după vechile reguli ale fostei Dume rusești ori „după bunul plac”. Controlul alimentelor era aproape inexistent, tarifele hotelurilor și localurilor erau lăsate la aprecierea comercianților și multe altele...
Concluzia, după 100 de ani: sigur am deschis ziarul din 1926?
Ziarul relata și povestea emigranților din Cherson, Podolia și alte regiuni de peste Nistru, care între 1919 și 1922 și-au părăsit casele și averile și s-au refugiat în România.
Fuga lor fusese dramatică: treceau Nistrul înot, pe gheață sau în bărci improvizate în grabă din trei-patru scânduri, permanent amenințați de bolșevici. Veneau bătrâni, tineri, femei, copii și familii întregi; unii își lăsaseră dincolo chiar copiii sau alți membri ai familiei.
Articolul explică și motivele: noul regim sovietic le desființase proprietatea, le controla munca și averea, le impunea o nouă organizare socială și politică și, spune autorul, îi lovea în credință, tradiții și viața religioasă, inclusiv prin profanarea lăcașurilor de cult.
O știre care ne aduce aminte că Basarabia de astăzi, cu amestecul ei de limbi, tradiții și influențe culturale, este și rezultatul acestor emigrări.
Ziarul România Nouă scria un articol ironic: „Samsarii Chișinăului”. „Samsarii” sau „maclerii” Chișinăului, intermediari care dominau comerțul local cu fructe, cereale și vinuri, câștigând din așa-numitele „proțenturi” -comisioane.
Erau ușor de recunoscut: mereu grăbiți, vorbeau foarte repede, gesticulau, făceau cu ochiul și fluturau tot felul de „documente”. Îi găseai mai ales la cafeneaua „Varșovia” și lângă Muntele de Pietate.
Autorul ironiza faptul că aproape orice marfă era „cumpărată, răscumpărată și pararăscumpărată” înainte să ajungă la consumator. Samsarii intermediau chiar și împrumuturi, cu dobânzi ce ajungeau la 10% pe lună, adică 120% pe an.
Aflăm din presa zilei și că studenții cereau reducere la tramvai.
În 1926, Cercul studenților din Chișinău „Cuza Vodă” s-a adresat Primăriei municipiului Chișinău și societății anonime belgiene de tramvai, cerând o facilitate pentru studenți: biletul de tramvai să fie redus la 2 lei. Tramvaiele erau administrate doar de primărie, ci și de o companie belgiană.
Așadar, acum 100 de ani, studenții din Chișinău aveau o revendicare către ambele entități, cât se poate de actuală: transport public mai ieftin.
Autor: Dan Melnic
