Mărturii din redacție: Cum a devenit Radio Moldova „vocea libertății” în timpul puciului de la Moscova din august 1991
Eșecul puciului de la Moscova, din 19-21 august 1991, a creat premisele pentru destrămarea Uniunii Sovietice, iar republicile unionale au făcut pași decisivi spre independență. Pentru Republica Moldova, tentativa de lovitură de stat a fost urmată de una dintre cele mai importante decizii din istoria modernă a statului: adoptarea Declarației de Independență, la 27 august 1991. „La Chișinău s-a dat dovadă de curaj. Societatea s-a mobilizat în jurul mișcării de renaștere națională”, constată istoricul Octavian Țîcu.
La 19 august 1991, la Moscova începea tentativa de lovitură de stat prin care un grup de lideri comuniști conservatori încerca să-l înlăture pe Mihail Gorbaciov și să oprească procesul de reformare a Uniunii Sovietice. Puciul a eșuat după trei zile, însă consecința a fost opusă celei urmărite de organizatori deoarece republicile unionale și-au declarat independența și suveranitatea.
Lupta pentru influența URSS
Înaintea puciului, proiectul unui nou tratat unional era negociat intens. Documentul urma să ofere republicilor sovietice prerogative mai largi. În acest context, a existat confruntarea dintre tabăra reformatoare a lui Gorbaciov și gruparea conservatoare care încerca să păstreze Uniunea Sovietică în vechile sale forme.
„În toamna anului 1990, au început discuțiile privind crearea unui nou tratat unional, care trebuia să creeze o confederație a republicilor sovietice socialiste din cadrul URSS. Proiectul inițiat de Mihail Gorbaciov a început a fi discutat în republicile unionale. La 16 decembrie 1990, a fost o mare Adunare Națională la Chișinău, care a spus „Nu” acestui nou tratat unional și a fost boicotat în urma unui referendum din februarie-martie 1991. Pentru că noile republici unionale deja avansaseră pe calea suveranității și independenței, țările baltice și chiar unele dintre ele își proclamaseră independența. Și în cadrul Uniunii Sovietice s-a creat o scindare, era linia reformatoare promovată de Gorbaciov și o linie conservatoare care dorea menținerea Uniunii Sovietice în vechile tipare”, a explicat istoricul Octavian Țîcu la emisiunea „Zi de Zi” de la Radio Moldova.
Negocierile pentru noul tratat au continuat, iar semnarea acestuia era preconizată pentru toamnă. Pentru conservatorii sovietici, adoptarea documentului însemna diminuarea decisivă a puterii Moscovei.
„În vara lui 1991, au fost discuții privind formularea noului tratat unional. Acesta urma a fi semnat în toamna anului 1991. Și atunci, în aceste situații, un grup de lideri conservatori în frunte cu miniștrii structurilor de forță, ai KGB-ului și ai Ministerului Apărării au decis debarcarea lui Mihail Gorbaciov de la putere, acesta aflându-se în Crimeea, a fost arestat la baza lui de odihnă, acolo unde se afla. Și s-a încercat o restaurare neocomunistă în Uniunea Sovietică”, a relatat Țîcu.
Puciul a accelerat independența statelor
Tentativa de preluare a puterii a fost contracarată prin mobilizarea societății ruse și prin opoziția președintelui rus de atunci, Boris Elțîn. Eșecul puciului a slăbit însă nu doar gruparea conservatoare, ci și autoritatea centrală a lui Gorbaciov.
„În această rivalitate între noile structuri democratice rusești conduse de Boris Elțîn și structurile de putere GKCP, a învins în cele din urmă mișcarea democratică din Rusia și Gorbaciov a fost eliberat”, a precizat istoricul.
Eșecul puciului a produs imediat o succesiune de declarații de independență. Estonia și Letonia și-au proclamat independența în zilele de 20 și 21 august, Ucraina - la 24 august, iar Republica Moldova - la 27 august 1991, a subliniat Octavian Țîcu.
„La Chișinău a fost o dovadă de curaj”
Pentru Republica Moldova, prăbușirea ordinii sovietice nu era însă lipsită de riscuri. Pe teritoriul republicii se afla Armata a 14-a sovietică, iar structurile militare ale Moscovei reprezentau o amenințare reală în cazul unei încercări de reprimare a mișcărilor de independență. Țîcu spune că, în acele zile, Chișinăul s-a mobilizat.
„Era o frică, pentru că noi aveam pe teritoriul nostru Armata a 14-a și multe alte structuri militare sovietice, iar ele oricând puteau reprima orice formă de rezistență dacă s-ar fi dat comandă de la Moscova. Deci era un pericol real al restabilirii Uniunii Sovietice în vechile tipare, chiar staliniste, aș spune. De aceea a fost o senzație de timorare, de frică; nu știau liderii noilor republici unionale care va fi deznodământul. Dar la Chișinău a fost curaj. Adică republicile unionale au stat în expectativă, pe când la Chișinău a fost o dovadă de curaj. Societatea s-a mobilizat în jurul noii construcții a Mișcării de Renaștere Națională”, a remarcat istoricul.
Prăbușirea URSS, accelerată de lovitura de stat
Potrivit expertului, majoritatea republicilor își declaraseră deja suveranitatea, iar problema era mai degrabă forma pe care urma să o ia această suveranitate: rămânerea într-o nouă structură unională sau desprinderea definitivă de URSS.
„În câteva zile, când puciul a eșuat, a existat o deschidere către independență — o chestiune care a declanșat, de fapt, niște procese care erau deja în derulare. Majoritatea republicilor adoptaseră deja declarațiile de suveranitate, chiar și declarația de independență. (...) Doar că nu era clar dacă această nouă suveranitate va fi în cadrul unui tratat unional bazat pe competențe extinse sau va avea o altă formă. Tocmai prăbușirea forțelor conservatoare a dus la erodarea puterii lui Gorbaciov, a puterii centrale sovietice”, a mai explicat Țîcu.
Independența putea fi violentă
Întrebat dacă Republica Moldova și-ar fi proclamat independența la 27 august în cazul în care puciul de la Moscova ar fi reușit, Octavian Țîcu oferă un răspuns categoric: „Nu”, deoarece exista riscul unor confruntări violente, inclusiv la Chișinău.
„Cu siguranță nu ar fi fost independență, pentru că ar fi fost o baie de sânge la Chișinău și în alte capitale unionale. Dar situația era extrem de tensionată. Nu știm până unde ar fi mers liderii GKCP și rolul acestui puci în încercarea de restabilire a Uniunii Sovietice”, a avertizat istoricul.
În opinia sa, regimurile comuniste din regiune se prăbușiseră deja, iar mai multe state se desprinseseră de tutela sovietică.
„În Europa de Est, deja s-a prăbușit comunismul. Din 1989 deja, țările baltice, Polonia, Germania de Est deja se reunificaseră, România și alte state ieșiseră de sub tutela sovietică, erau state independente. Deci era un anacronism acest puci, dar finalitățile lor au fost imprevizibile în condițiile în care structurile de putere, de forțe militare erau încă sub controlul Moscovei, inclusiv arsenalul nuclear”, a conchis Octavian Țîcu la postul public de radio.
În acele zile, însă, bătălia nu s-a dus doar pe teren politic. Controlul informației a devenit o miză majoră, iar redacția Radio Moldova a luat decizii istorice la microfon: a decis să renunțe la retransmiterea programelor postului unional și să transmită propriile informații despre evenimentele de la Moscova.
Jurnalistul Alexandru Dorogan, care în august 1991 exercita funcția de redactor-șef al Asociației de creație „Actualitatea” de la Radio Moldova, a relatat despre mobilizarea și curajul care au transformat postul național într-o sursă de informare alternativă, ascultată chiar și la Moscova, în momente de incertitudine.
În dimineața zilei de 19 august, redacția Radio Moldova a aflat despre lovitura de stat de la Moscova din informațiile transmise de presa internațională.
„După asta am închis radioul și am făcut ședința noastră: ce facem, cum procedăm? (...) În primul rând, am început să facem legătură cu corespondenții noștri din țările baltice și pe atunci noi aveam o rețea de corespondenți netitulari la Vilnius, la Riga, în Estonia. La Moscova, noi aveam corespondentul nostru chiar - Andrei Matcovschi. Am început să facem legătură cu corespondenții noștri din teritoriu, să vedem ce spun autoritățile noastre, Parlamentul, președintele. Am început să căutăm informații din exterior. Era greu, nu era decât faxul”, a relatat Alexandru Dorogan în direct la emisiunea „Zi de Zi”.
Unul dintre cele mai importante momente pentru postul public de radio a venit în momentul în care s-a decis să renunțe la retransmiterea programului unional și să-și construiască propria grilă informativă, într-o perioadă în care accesul la informații independente din Moscova era extrem de dificil. În lipsa mijloacelor moderne de comunicare, redacția a apelat la agențiile de presă pentru a verifica informațiile.
19:15 - „ruptura” de emisia Moscovei
„După ora 19:15, noi am închis pentru totdeauna Radio Moscova sau Radio unional și după asta noi practic ne-am anulat propria grilă de emisie. Am stabilit la orele exacte buletine de știri și am început să căutăm știri de la Moscova. Vă dați seama, în momentul respectiv știri de la Moscova nu erau. (...) Am avut o conlucrare cu Agenția de Știri Interfax din Moscova și de la ei am început să obținem anumite informații”*, a explicat fostul redactor-șef de la postul public de radio.
Pe măsură ce situația de la Moscova devenea tot mai tensionată, redacția Radio Moldova și-a intensificat fluxul de știri. Postul transmitea informații în limba română și rusă, iar sursele de la Moscova au început să contacteze direct redacția de la Chișinău.
„Am început să difuzăm din oră în oră știri la ora exactă în limba română și la 18:30 - în limba rusă. Spre seară, pe la orele 21:00, am fost contactat deja de la Moscova de o asociație moscovită a alegătorilor care ne-au descoperit și au început să ne informeze direct despre ce se întâmplă în oraș. (...) Mai târziu, spre ora 22:00, cred că 23:00, chiar în prima zi din 19 august, am obținut telefoane de la centrul de presă al lui Elțîn, condus de un oarecare Grișin și ei ne dădeau multe informații operative, exacte. Informațiile postului de Radio Moldova erau ascultate la Moscova. (...) Ulterior și Agenția Interfax a început să ne transmită toată banda lor de știri, care era bogată și noi preluam mult de acolo și difuzam (știrile - n.r.)”, își amintește Dorogan.
Radio Moldova, sursă de informații pentru Moscova
Chișinăul a devenit astfel o sursă importantă de informații, inclusiv pentru ascultătorii din capitala sovietică într-un moment în care presa era supusă presiunilor puciștilor: „Informația care era difuzată de la Chișinău era și pentru moscoviți” - un public care avea acces limitat la surse independente, a subliniat jurnalistul.
„În zilele 19, 20, 21 august, Radio Moldova și postul de televiziune era înconjurat de un număr mare de oameni care au creat un baraj viu în caz dacă cineva îndrăznește să întrerupă emisia noastră. Vocea postului Radio Moldova a fost auzită nu doar la Moscova. Mai târziu noi am aflat după zilele acelea fierbinți că (...) Gorbaciov a dat indicații ca Moscova să fie înconjurată de bruiaj al posturilor de radio străine. Un emițător difuza posturile de radio ale republicilor unionale, și cel al Radio Moldova. Și de aceasta programele noastre erau foarte, foarte bine auzite la Moscova”, a relatat Alexandru Dorogan.
„Noi, jurnaliștii, nu am simțit pericol. Ne-am simțit eliberați”
Deși structurile sovietice au cerut respectarea indicațiilor Comitetului de Stat pentru Situații Excepționale, jurnalistul spune că redacția nu a perceput presiunea asupra sa în aceeași manieră. Pentru cei din Radio Moldova, adevăratul pericol era legat de soarta Republicii Moldova și a procesului democratic.
„Eram somați să respectăm strict indicațiile acelui Consiliu de Stat pentru Situații Excepționale (GKCP). (...) Am studiat și am pregătit niște studiouri de rezervă care erau strategic pregătite. Dar asta era așa, mai mult conform protocolului caz de pericol. Noi, jurnaliștii, nu am simțit pericol, noi ne-am simțit eliberați într-un fel. Noi am simțit pericolul asupra Republicii Moldova. Asta pentru noi, probabil, era cel mai important și asupra democrației, pentru că acesta era pericolul mare”, a mărturisit Dorogan.
19 august, „Ziua Independenței Radio Moldova”
Privită la 35 de ani distanță, decizia de a ieși din retransmiterea postului unional este considerată de Alexandru Dorogan un moment definitoriu de afirmare pentru Radio Moldova.
„Probabil, suntem în drept să considerăm că ziua de 19 august este Ziua Independenței Radio Moldova sau, dacă precizăm și mai exact, ora 19:45, când am ieșit din postul unional de radio. Din acel moment, Radio Moldova a emis doar propriile programe”, a mai precizat fostul redactor-șef și director al postului public de radio.
În acest context, cele trei zile de criză de la Moscova au reprezentat nu doar un moment de cotitură pentru destrămarea URSS, ci și un punct de inflexiune pentru presa din Republica Moldova, care a început să-și afirme tot mai clar rolul de sursă proprie de informații într-un spațiu dominat până atunci de mesajul sovietic.
