Mărturii din redacție: Cum a devenit Radio Moldova „vocea libertății” în timpul puciului de la Moscova din august 1991
Eșecul puciului de la Moscova, din 19-21 august 1991, a creat premisele pentru destrămarea Uniunii Sovietice, iar republicile unionale au făcut pași decisivi spre independență. Pentru Republica Moldova, tentativa de lovitură de stat a fost urmată de una dintre cele mai importante decizii din istoria modernă a statului: adoptarea Declarației de Independență, la 27 august 1991. „La Chișinău s-a dat dovadă de curaj. Societatea s-a mobilizat în jurul mișcării de renaștere națională”, constată istoricul Octavian Țîcu.
La 19 august 1991, la Moscova începea tentativa de lovitură de stat prin care un grup de lideri comuniști conservatori încerca să-l înlăture pe Mihail Gorbaciov și să oprească procesul de reformare a Uniunii Sovietice. Puciul a eșuat după trei zile, însă consecința a fost opusă celei urmărite de organizatori deoarece republicile unionale și-au declarat independența și suveranitatea.
Lupta pentru influența URSS
Înaintea puciului, proiectul unui nou tratat unional era negociat intens. Documentul urma să ofere republicilor sovietice prerogative mai largi. În acest context, a existat confruntarea dintre tabăra reformatoare a lui Gorbaciov și gruparea conservatoare care încerca să păstreze Uniunea Sovietică în vechile sale forme.
„În toamna anului 1990, au început discuțiile privind crearea unui nou tratat unional, care trebuia să creeze o confederație a republicilor sovietice socialiste din cadrul URSS. Proiectul inițiat de Mihail Gorbaciov a început a fi discutat în republicile unionale. La 16 decembrie 1990, a fost o mare Adunare Națională la Chișinău, care a spus „Nu” acestui nou tratat unional și a fost boicotat în urma unui referendum din februarie-martie 1991. Pentru că noile republici unionale deja avansaseră pe calea suveranității și independenței, țările baltice și chiar unele dintre ele își proclamaseră independența. Și în cadrul Uniunii Sovietice s-a creat o scindare, era linia reformatoare promovată de Gorbaciov și o linie conservatoare care dorea menținerea Uniunii Sovietice în vechile tipare”, a explicat istoricul Octavian Țîcu la emisiunea „Zi de Zi” de la Radio Moldova.
Negocierile pentru noul tratat au continuat, iar semnarea acestuia era preconizată pentru toamnă. Pentru conservatorii sovietici, adoptarea documentului însemna diminuarea decisivă a puterii Moscovei.
„În vara lui 1991, au fost discuții privind formularea noului tratat unional. Acesta urma a fi semnat în toamna anului 1991. Și atunci, în aceste situații, un grup de lideri conservatori în frunte cu miniștrii structurilor de forță, ai KGB-ului și ai Ministerului Apărării au decis debarcarea lui Mihail Gorbaciov de la putere, acesta aflându-se în Crimeea, a fost arestat la baza lui de odihnă, acolo unde se afla. Și s-a încercat o restaurare neocomunistă în Uniunea Sovietică”, a relatat Țîcu.
Puciul a accelerat independența statelor
Tentativa de preluare a puterii a fost contracarată prin mobilizarea societății ruse și prin opoziția președintelui rus de atunci, Boris Elțîn. Eșecul puciului a slăbit însă nu doar gruparea conservatoare, ci și autoritatea centrală a lui Gorbaciov.
„În această rivalitate între noile structuri democratice rusești conduse de Boris Elțîn și structurile de putere GKCP, a învins în cele din urmă mișcarea democratică din Rusia și Gorbaciov a fost eliberat”, a precizat istoricul.
Eșecul puciului a produs imediat o succesiune de declarații de independență. Estonia și Letonia și-au proclamat independența în zilele de 20 și 21 august, Ucraina - la 24 august, iar Republica Moldova - la 27 august 1991, a subliniat Octavian Țîcu.
„La Chișinău a fost o dovadă de curaj”
Pentru Republica Moldova, prăbușirea ordinii sovietice nu era însă lipsită de riscuri. Pe teritoriul republicii se afla Armata a 14-a sovietică, iar structurile militare ale Moscovei reprezentau o amenințare reală în cazul unei încercări de reprimare a mișcărilor de independență. Țîcu spune că, în acele zile, Chișinăul s-a mobilizat.
„Era o frică, pentru că noi aveam pe teritoriul nostru Armata a 14-a și multe alte structuri militare sovietice, iar ele oricând puteau reprima orice formă de rezistență dacă s-ar fi dat comandă de la Moscova. Deci era un pericol real al restabilirii Uniunii Sovietice în vechile tipare, chiar staliniste, aș spune. De aceea a fost o senzație de timorare, de frică; nu știau liderii noilor republici unionale care va fi deznodământul. Dar la Chișinău a fost curaj. Adică republicile unionale au stat în expectativă, pe când la Chișinău a fost o dovadă de curaj. Societatea s-a mobilizat în jurul noii construcții a Mișcării de Renaștere Națională”, a remarcat istoricul.
Prăbușirea URSS, accelerată de lovitura de stat
Potrivit expertului, majoritatea republicilor își declaraseră deja suveranitatea, iar problema era mai degrabă forma pe care urma să o ia această suveranitate: rămânerea într-o nouă structură unională sau desprinderea definitivă de URSS.
„În câteva zile, când puciul a eșuat, a existat o deschidere către independență — o chestiune care a declanșat, de fapt, niște procese care erau deja în derulare. Majoritatea republicilor adoptaseră deja declarațiile de suveranitate, chiar și declarația de independență. (...) Doar că nu era clar dacă această nouă suveranitate va fi în cadrul unui tratat unional bazat pe competențe extinse sau va avea o altă formă. Tocmai prăbușirea forțelor conservatoare a dus la erodarea puterii lui Gorbaciov, a puterii centrale sovietice”, a mai explicat Țîcu.
Independența putea fi violentă
Întrebat dacă Republica Moldova și-ar fi proclamat independența la 27 august în cazul în care puciul de la Moscova ar fi reușit, Octavian Țîcu oferă un răspuns categoric: „Nu”, deoarece exista riscul unor confruntări violente, inclusiv la Chișinău.
„Cu siguranță nu ar fi fost independență, pentru că ar fi fost o baie de sânge la Chișinău și în alte capitale unionale. Dar situația era extrem de tensionată. Nu știm până unde ar fi mers liderii GKCP și rolul acestui puci în încercarea de restabilire a Uniunii Sovietice”, a avertizat istoricul.
În opinia sa, regimurile comuniste din regiune se prăbușiseră deja, iar mai multe state se desprinseseră de tutela sovietică.
„În Europa de Est, deja s-a prăbușit comunismul. Din 1989 deja, țările baltice, Polonia, Germania de Est deja se reunificaseră, România și alte state ieșiseră de sub tutela sovietică, erau state independente. Deci era un anacronism acest puci, dar finalitățile lor au fost imprevizibile în condițiile în care structurile de putere, de forțe militare erau încă sub controlul Moscovei, inclusiv arsenalul nuclear”, a conchis Octavian Țîcu la postul public de radio.
În acele zile, însă, bătălia nu s-a dus doar pe teren politic. Controlul informației a devenit o miză majoră, iar redacția Radio Moldova a luat decizii istorice la microfon: a decis să renunțe la retransmiterea programelor postului unional și să transmită propriile informații despre evenimentele de la Moscova.
Jurnalistul Alexandru Dorogan, care în august 1991 exercita funcția de redactor-șef al Asociației de creație „Actualitatea” de la Radio Moldova, a relatat despre mobilizarea și curajul care au transformat postul național într-o sursă de informare alternativă, ascultată chiar și la Moscova, în momente de incertitudine.
În dimineața zilei de 19 august, redacția Radio Moldova a aflat despre lovitura de stat de la Moscova din informațiile transmise de presa internațională.
„După asta am închis radioul și am făcut ședința noastră: ce facem, cum procedăm? (...) În primul rând, am început să facem legătură cu corespondenții noștri din țările baltice și pe atunci noi aveam o rețea de corespondenți netitulari la Vilnius, la Riga, în Estonia. La Moscova, noi aveam corespondentul nostru chiar - Andrei Matcovschi. Am început să facem legătură cu corespondenții noștri din teritoriu, să vedem ce spun autoritățile noastre, Parlamentul, președintele. Am început să căutăm informații din exterior. Era greu, nu era decât faxul”, a relatat Alexandru Dorogan în direct la emisiunea „Zi de Zi”.
Unul dintre cele mai importante momente pentru postul public de radio a fost decizia de a renunța la retransmiterea programului unional și de a realiza propria grilă informativă, într-o perioadă în care accesul la date independente din Moscova era extrem de dificil. În lipsa mijloacelor moderne de comunicare, redacția a apelat la agenții de presă și surse externe pentru a verifica știrile.
19:15 - „ruptura” de emisia Moscovei
„După ora 19:15, noi am închis pentru totdeauna Radio Moscova sau Radio unional și după asta noi practic ne-am anulat propria grilă de emisie. Am stabilit la orele exacte buletine de știri și am început să căutăm știri de la Moscova. Vă dați seama, în momentul respectiv știri de la Moscova nu erau. (...) Am avut o conlucrare cu Agenția de Știri Interfax din Moscova și de la ei am început să obținem anumite informații”*, a explicat fostul redactor-șef de la postul public de radio.
Pe măsură ce situația de la Moscova devenea tot mai tensionată, redacția Radio Moldova și-a intensificat fluxul de știri. Postul transmitea informații în limba română și rusă, iar sursele de la Moscova au început să contacteze direct redacția de la Chișinău.
„Am început să difuzăm din oră în oră știri la ora exactă în limba română și la 18:30 - în limba rusă. Spre seară, pe la orele 21:00, am fost contactat deja de la Moscova de o asociație moscovită a alegătorilor care ne-au descoperit și au început să ne informeze direct despre ce se întâmplă în oraș. (...) Mai târziu, spre ora 22:00, cred că 23:00, chiar în prima zi din 19 august, am obținut telefoane de la centrul de presă al lui Elțîn, condus de un oarecare Grișin și ei ne dădeau multe informații operative, exacte. Informațiile postului de Radio Moldova erau ascultate la Moscova. (...) Ulterior și Agenția Interfax a început să ne transmită toată banda lor de știri, care era bogată și noi preluam mult de acolo și difuzam (știrile - n.r.)”, își amintește Dorogan.
Radio Moldova, sursă de informații pentru Moscova
Chișinăul a devenit astfel o sursă importantă de informații, inclusiv pentru ascultătorii din capitala sovietică într-un moment în care presa era supusă presiunilor puciștilor: „Informația care era difuzată de la Chișinău era și pentru moscoviți” - un public care avea acces limitat la surse independente, a subliniat jurnalistul.
„În zilele 19, 20, 21 august, Radio Moldova și postul de televiziune era înconjurat de un număr mare de oameni care au creat un baraj viu în caz dacă cineva îndrăznește să întrerupă emisia noastră. Vocea postului Radio Moldova a fost auzită nu doar la Moscova. Mai târziu noi am aflat după zilele acelea fierbinți că (...) Gorbaciov a dat indicații ca Moscova să fie înconjurată de bruiaj al posturilor de radio străine. Un emițător difuza posturile de radio ale republicilor unionale, și cel al Radio Moldova. Și de aceasta programele noastre erau foarte, foarte bine auzite la Moscova”, a relatat Alexandru Dorogan.
„Noi, jurnaliștii, nu am simțit pericol. Ne-am simțit eliberați”
Deși structurile sovietice au cerut respectarea indicațiilor Comitetului de Stat pentru Situații Excepționale, jurnalistul spune că redacția nu a perceput presiunea asupra sa în aceeași manieră. Pentru cei din Radio Moldova, adevăratul pericol era legat de soarta Republicii Moldova și a procesului democratic.
„Eram somați să respectăm strict indicațiile acelui Consiliu de Stat pentru Situații Excepționale (GKCP). (...) Am studiat și am pregătit niște studiouri de rezervă care erau strategic pregătite. Dar asta era așa, mai mult conform protocolului caz de pericol. Noi, jurnaliștii, nu am simțit pericol, noi ne-am simțit eliberați într-un fel. Noi am simțit pericolul asupra Republicii Moldova. Asta pentru noi, probabil, era cel mai important și asupra democrației, pentru că acesta era pericolul mare”, a mărturisit Dorogan.
19 august, „Ziua Independenței Radio Moldova”
Privită la 35 de ani distanță, decizia de a ieși din retransmiterea postului unional este considerată de Alexandru Dorogan un moment definitoriu de afirmare pentru Radio Moldova.
„Probabil, suntem în drept să considerăm că ziua de 19 august este Ziua Independenței Radio Moldova sau, dacă precizăm și mai exact, ora 19:45, când am ieșit din postul unional de radio. Din acel moment, Radio Moldova a emis doar propriile programe”, a mai precizat fostul redactor-șef și director al postului public de radio.
În acest context, cele trei zile de criză de la Moscova au reprezentat nu doar un moment de cotitură pentru destrămarea URSS, ci și un punct de inflexiune pentru presa din Republica Moldova, care a început să-și afirme tot mai clar rolul de sursă proprie de informații într-un spațiu dominat până atunci de mesajul sovietic.
Cele trei zile din august 1991 a fost nu doar un moment decisiv pentru destrămarea Uniunii Sovietice, ci și o probă majoră pentru presa din Republica Moldova, susține jurnalistul Valeriu Vasilică. La Radio Moldova, jurnaliștii au lucrat practic non-stop, încercând să urmărească evoluțiile de la Moscova, să verifice informațiile și să transmită publicului ceea ce se întâmpla într-un moment în care nimeni nu putea anticipa deznodământul. Fostul jurnalist Radio Moldova își amintește că în cele trei zile a făcut echipă cu alături Alexandru Dorogan și Nicolae Becciu.
„Îmi vine greu să despart cele trei zile - 19, 20, 21 august, pentru că lucrurile s-au desfășurat ca pe o linie dreaptă. (...) Practic nu am dormit acele trei zile și trei nopți, nu ne-am odihnit. Dar asta e un detaliu tehnic, pentru că a fost o echipă mare, a fost o echipă conștientă ce face. Poate mai puțin conștientă în privința riscurilor care ne pășteau, pentru că, Doamne ferește, dacă acel GKCP, cum se chema el, ar fi câștigat, nu știu ce se alegea din noi, din familiile noastre, de Radio Moldova în general”, a relatat Valeriu Vasilică pentru postul public de radio.
Miza nu era însă doar profesională. În cazul unei victorii a puciștilor, jurnaliștii care contribuiau la transmiterea informațiilor independente se puteau confrunta cu consecințe greu de anticipat.
„O perioadă foarte și foarte fierbinte”
Presiunea era amplificată de faptul că jurnaliștii trebuiau să-și îndeplinească în continuare atribuțiile obișnuite, inclusiv transmisiuni în direct și pregătirea materialelor, în timp ce urmăreau permanent evoluțiile politice de la Kremlin.
„A fost o perioadă de trei zile și trei nopți legate una după alta, pentru că nu reușeam să înțelegi prin ce ai trecut și ce te așteaptă. De exemplu, eu aveam vreo trei obligații conform postului pe care îl aveam și trebuia să fiu câteva ore în direct și după aia urma să mai editez câte ceva. (...) A fost o perioadă foarte și foarte fierbinte, foarte încordată. După mine, acele trei zile au marcat o întreagă perioadă căruia acum îi zice "perioada de renaștere națională", care a început prin 1986, 1987, 1988. Având un punct culminant cred că mult mai devreme decât până în ziua de 27 august, care de fapt era într-un fel mult mai lejeră, acea zi cu mai puține pericole pentru că deja și societatea era ridicată și puteam conta pe sprijin, pentru ajutor”, a explicat jurnalistul.
În viziunea sa, proclamarea independenței Republicii Moldova, la 27 august 1991, a fost rezultatul unui proces care începuse cu mai mulți ani înainte, iar puciul de la Moscova a reprezentat unul dintre momentele sale culminante.
„O sclipire de conștiință” pentru jurnaliști
Dincolo de munca propriu-zisă, acele zile au scos în evidență și transformarea prin care trecea presa din Republica Moldova în perioada renașterii naționale. Vasilică spune că sentimentul de responsabilitate era împărtășit de majoritatea jurnaliștilor.
„În perioada puciului cred că am avut, cred eu, o sclipire de conștiință și aceasta era caracteristică tuturor colegilor. Eu cred că putem vorbi despre sute de colegi”, a mărturisit Valeriu Vasilică.
Această schimbare de mentalitate se produsese treptat, pe fondul deschiderii societății și al diminuării controlului asupra presei.
Oamenii au venit să apere instituțiile publice de media
Pentru jurnaliști, libertatea tot mai mare de la microfon venea însă și cu o responsabilitate pe măsură. În acele zile, solidaritatea societății a devenit vizibilă și în jurul instituțiilor media. Cetățeni s-au adunat în apropierea Casei Radio și a televiziunii, formând un cordon în jurul acestora.
„În prima zi lucrurile erau neclare și pentru noi și pentru societate și pentru cei care mai târziu au venit, a doua zi, a treia zi. Adevărat, a venit lumea și după ce lucrurile s-au limpezit, după ce s-a dovedit că acel puci nu a reușit”, a mai spus jurnalistul.
În interiorul instituției, la acoperirea evenimentelor au participat oameni din mai multe compartimente, de la redacțiile de știri până la tehnicieni și montaj.
„Au lucrat colegii noștri, în special redacția Actualități. Dacă țin minte bine, și știriștii erau, și tehnicienii, și colegii de la montat”, a precizat Valeriu Vasilică.
Informația putea însemna și pericol
Informațiile despre situația de la Moscova se schimbau rapid, jurnaliștii urmăreau toate sursele disponibile, în momente de maximă tensiune.
„Urmăream posturile de radio, urmăream știrile de peste tot de pe unde se putea, pentru că urma să înțelegem unde ne aflăm și ce se întâmplă cu noi. Într-un moment știu că am fost informat că în Chișinău se apropie o coloană de tancuri și în mod firesc trebuia să-ți dai seama ce scopuri avea”, a rememorat Vasilică.
Pentru cei aflați la microfon, fiecare informație putea avea consecințe. Totuși, jurnalistul spune că, în acele ore, intensitatea muncii a fost atât de mare încât pericolul personal nu era perceput direct.
„Nu că aș vrea să părem foarte curajoși, dar era un ritm de o intensitate sălbatică. Era un ritm care nu seamănă cu tot ce știam noi la Casa Radio. (...) Nu vreau să o fac pe curajosul, dar atunci nu am simțit... poate mai spre sfârșit m-am gândit cu ce se putea termina acea, să-i zic, « aventura noastră»”, a spus jurnalistul.
De la cenzură la libertatea de la microfon
Puciul a reprezentat și o confruntare între vechiul model de presă controlată și noua realitate editorială care se contura în Republica Moldova. Potrivit lui Vasilică, jurnaliștii își doreau o libertate sporită a exprimării.
„Echipa de la radio era pregătită de un astfel de comportament, pentru că era acea perioadă de deschidere, de libertate la microfon care ne cerea mult efort, dar ne aducea și multă satisfacție. (...) În acele zile de puci nu doream să revenim la emisia controlată în totalitate, pentru că până la perioada de renaștere se practica doar emisiunile înregistrate, trecute prin controlul redacțional de câteva trepte, dar și în mod foarte și foarte obligatoriu - controlul cenzurii”, a explicat Valeriu Vasilică.
La doar șase zile după eșecul puciului de la Moscova, Parlamentul de la Chișinău adopta Declarația de Independență a Republicii Moldova. Pentru presa moldovenească, zilele de 19-21 august au rămas, în același timp, un reper al tranziției de la presa controlată la o presă care își asuma tot mai mult propriile decizii editoriale.
