Revista presei interbelice: Acum o sută de ani, Rusia contesta relațiile României cu Franța, deși se confrunta cu probleme politice interne
La 24 august 1926, era zi de sărbătoare în țară - Regele Ferdinand împlinea 61 de ani. Ziarul Glasul Bucovinei îi marca ziua de naștere.
Articolul amintea rolul său în Primul Război Mondial și realizarea României Mari, motiv pentru care Ferdinand primise supranumele de „Întregitorul” și „Cel Loial”. Era amintită și contribuția sa de după război la reforma agrară.
Exista, însă, și o notă tristă în text: românii îi urau regelui „viață îndelungată și sănătate deplină”, în timp ce Ferdinand se afla departe de țară, căutându-și de sănătate. Mai avea să trăiască mai puțin de un an: Regele Ferdinand a murit la 20 iulie 1927.
Ziarul Politica scria că se așteptau publicarea memoriile lui Alexandru Marghiloman.
În august 1926, la câteva luni după moartea lui Alexandru Marghiloman, presa vorbea deja cu nerăbdare despre publicarea memoriilor fostului prim-ministru. Autorul îi face și un portret foarte interesant: îl descrie drept un om cordial, cultivat și cu multă vervă. Îl numește și „cel mai mare arhitect verbal” al ultimelor două decenii și, surprinzător, „cel mai mare actor pe care l-a dat vreodată România”, referindu-se la extraordinara sa capacitate de a-și controla prezența publică și conversația. Marea curiozitate era, însă, alta: vor apărea memoriile exact așa cum le scrisese Marghiloman, zi de zi, sau comisia însărcinată cu publicarea lor va elimina pasajele incomode?
Autorul încheia cu un îndemn foarte actual: publicați-le și nu exagerați cu intervențiile - „e o chestie de eleganță morală”.
Acestea au fost până la urmă publicate în 1927 și pot fi cercetate și azi în format digital. În volumul trei este menționată mai mult și Basarabia.
Ziarul Politica mai scria pe prima pagină și că Basarabia ar fi disputată în presa occidentală. Ziarul constata că, deși Basarabia făcea parte din România din 1918, chestiunea ei continua să fie contestată în străinătate, mai ales pe fondul propagandei sovietice. Articolul reproșa diplomației române că nu contracara suficient această propagandă în Marea Britanie și Statele Unite.
Era amintit, însă, un susținător important al României: Herbert Adams Gibbons, istoric și jurnalist american, prezentat drept un apărător al poziției românești în problema Basarabiei.
El urma să sosească în România la 31 august 1926, iar ziarul vedea vizita drept o ocazie pentru București de a-și face mai bine cunoscută cauza în Occident. Acum 100 de ani, presa avertiza deja că Rusia investea foarte serios în această bătălie a propagandei.
Ziarul Dimineața scria despre protestul Rusiei împotriva tratatului franco-român.
Articolul relata că Maxim Litvinov, unul dintre liderii diplomației sovietice, îi ceruse ambasadorului sovietic la Paris, Cristian Rakovski, să înainteze un protest împotriva tratatului franco-român, prin care România și Franța își consolidau relațiile politice și de securitate.
La București, protestul sovietic era privit drept o manevră politică, legată și de demersurile premierului Alexandru Averescu la Roma.
Așadar, și acum 100 de ani, Rusia era foarte preocupată de relațiile României cu alte state.
În timp ce Rusia protesta față de apropierea României de Franța, pe interior avea propriile probleme politice.
Un alt articol sublinia că presa europeană urmărea lupta pentru putere din Partidul Comunist Sovietic. Opoziția formată în jurul lui Zinoviev, Kamenev și Troțki critica politica economică a conducerii și susținea că socialismul avansa prea încet, iar influența țăranilor înstăriți creștea.
Așadar, în exterior, Moscova era preocupată de ce tratate semna România, iar în interior își ducea propria luptă pentru putere. Din această luptă, avea să iasă tot mai puternic Stalin.
Actrița celebră Marie Filotti făcea reclamă la pudră în ziarul Universul.
Găsim o formă foarte interesantă de publicitate din 1926. Marie Filotti, una dintre marile actrițe ale Teatrului Național, recomanda o pudră franțuzească numită Antinéa.
Și nu era o reclamă cu fotografie și slogan, ca astăzi. Era publicat chiar mesajul ei scris de mână, împreună cu semnătura: „Veți fi întotdeauna frumoase întrebuințând pudra Antinéa” - semnat, Marie Filotti.
Adică, în limbajul nostru de astăzi, Marie Filotti era imaginea produsului și îi oferea un soi de „review” cu semnătură.
Influencerii n-au apărut cu Instagramul - acum 100 de ani îi găseai în ziar, sub semnătură.
Autor: Dan Melnic
