Zile de panică și curaj la Chișinău: Cum au apărat cetățenii instituțiile strategice în august '91
Proclamarea independenței Republicii Moldova, la 27 august 1991, a fost rezultatul unui proces început cu renașterea națională de la sfârșitul anilor ’80, precum și al unei succesiuni de evenimente care, în august 1991, au accelerat desprinderea de Uniunea Sovietică. În zilele puciului de la Moscova, la Chișinău exista teama unei intervenții militare, iar cetățenii au început să păzească instituțiile strategice.
În același timp, sute de mii de oameni s-au mobilizat pentru a apăra libertatea și independența. Despre acele zile, despre deciziile luate în doar câteva zile și despre importanța actului de independență au vorbit, la emisiunea „Spațiul Public” de la Radio Moldova, istoricul Sergiu Musteață, istoricul Ion Negrei și deputatul în primul Parlament, semnatar al Declarației de Independență, Valentin Dolganiuc.
Istoricul Sergiu Musteață spune că drumul spre independență nu a început propriu-zis în 1991. Mișcarea de emancipare națională a pornit în contextul reformelor lui Mihail Gorbaciov, iar primele revendicări au fost legate de identitate, limbă și alfabet.
„Primul element a fost cel de ordin identitar, în primul rând limba, deci readucerea limbii române acasă”, a explicat istoricul.
Revenirea la alfabetul latin, recunoașterea limbii române ca limbă de stat și recuperarea unor pagini interzise ale istoriei au contribuit la formarea unei conștiințe naționale care, ulterior, a alimentat ideea desprinderii de Uniunea Sovietică.
Ion Negrei a descris perioada de la sfârșitul anilor ’80 ai secolului drept una în care societatea a trecut treptat de la tăcere la exprimarea deschisă a nemulțumirilor. În opinia sa, criza sistemului sovietic devenise tot mai vizibilă, iar reformele lui Gorbaciov au avut un efect pe care conducerea de la Moscova nu l-a anticipat.
„De la tăcere, aceea de mormânt pe care am avut-o în perioada comunistă, am prins voce. Și fiecare își verbaliza durerea”, a mărturisit istoricul, la postul național de radio.
La început, revendicările nu urmăreau în mod explicit răsturnarea regimului sovietic. Oamenii cereau limba română, alfabetul latin și simbolurile naționale. Potrivit lui Negrei, aceste victorii au acumulat însă o forță care, în cele din urmă, a dus la destrămarea sistemului.
„Am revenit la alfabetul latin, am revenit la simbolul tricolor, la drapelul național, la imn, se cânta la toate mișcările noastre. Lucrurile acestea acumulau un material care explodează”, a punctat Negrei.
„A fost un act de mare curaj”
Valentin Dolganiuc, deputat în primul Parlament, își amintește că recunoașterea independenței Lituaniei de către Parlamentul de la Chișinău, în 1990, a fost una dintre deciziile care au demonstrat că noua clasă politică era pregătită să-și asume riscuri.
„Acea recunoaștere a independenței Lituaniei a fost o decizie nebunească, ca să zicem, ieșită din comun, pentru că puteam fi striviți”, a declarat Dolganiuc.
El a evocat și atmosfera extrem de tensionată din fostele republici sovietice, amintind de violențele de la Riga, Vilnius, Tallinn, Baku și Tbilisi. În acest context, spune el, votarea independenței Republicii Moldova a fost un act de curaj.
„Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost un act de mare curaj și o consecință a mișcării de renaștere națională”, a afirmat fostul deputat.
Dolganiuc consideră că independența nu poate fi atribuită exclusiv deputaților care au ridicat mâna în Parlament. În opinia sa, presiunea și mobilizarea societății au fost decisive.
Puciul de la Moscova a accelerat evenimentele
Punctul de cotitură a fost tentativa de lovitură de stat de la Moscova, începută la 19 august 1991. În acele zile, la Chișinău, oamenii se temeau că regimul sovietic ar putea încerca să recâștige controlul prin forță.
Ion Negrei își amintește că, după condamnarea puciului, în centrul Chișinăului s-a adunat o mulțime impresionantă. Oamenii s-au mobilizat fără să fie chemați oficial, iar ulterior li s-au alăturat și autoritățile.
Negrei spune că el însuși a stat aproximativ trei zile la Radioteleviziune, una dintre instituțiile considerate strategice.
„Atunci a fost luată hotărârea, s-au alăturat și autoritățile, Primăria, Parlamentul, Guvernul și-au organizat paza instituțiilor statului. Parlamentul, Guvernul, Teleradio. Eu am stat aici, la Teleradio, vreo trei zile”, a povestit istoricul.
În acele zile, radioul era principalul mijloc de informare. De la Radio Moldova erau transmise informații despre evoluția evenimentelor, iar România urmărea cu atenție ceea ce se întâmpla la Chișinău.
„Noi eram vizavi și la fiecare jumătate de oră se anunța și comenta pe întregul teritoriu. Chiar și România era conectată la informații de Chișinău”, a spus Negrei.
În jurul obiectivelor strategice au fost organizate puncte de pază improvizate. Gara și alte zone ale capitalei au fost securizate cu blocuri de beton și camioane. Oamenii nu aveau experiență militară și erau, în mare parte, neînarmați, însă erau hotărâți să opună rezistență în cazul unei intervenții.
„Oameni fără experiență, noi eram patrioți. Asta se numea că suntem patrioți. În rest, eram dezarmați. Dar era marea voință de a opune rezistență”, își amintește istoricul.
Declarația de Independență și presiunea manifestanților din centrul Chișinăului
Un episod mai puțin cunoscut este faptul că, înainte ca Declarația de Independență să fie adoptată de Parlament, ea a fost susținută în Piața Marii Adunări Naționale de sute de mii de oameni.
Potrivit lui Ion Negrei, mobilizarea populară a fost o confirmare a voinței care urma să fie exprimată prin votul deputaților.
„Înainte de a fi votată Declarația de Independență în Parlament, ea a fost votată în Piața Marii Adunări de către popor. Sute de mii. Voința populară a mers și a fost confirmată de votul politic în Parlament”, a spus el.
Valentin Dolganiuc a relatat că, în momentul puciului, se afla în județul Iași, unde ajunsese după „Podul de Flori”. A aflat de la televiziunea română despre convocarea ședinței extraordinare a Parlamentului și a revenit imediat la Chișinău.
Potrivit mărturiei sale, în Parlament exista deja o hotărâre fermă de a vota independența. El a spus că, încă în campania electorală din 1990, înscrisese independența Republicii Moldova în programul său.
În același timp, nu toți deputații erau pregătiți să susțină pasul. Dolganiuc afirmă că presiunea străzii și dorința de libertate a populației au contribuit decisiv la obținerea numărului necesar de voturi.
„Atmosfera generală și presiunea străzii, sutele de mii de oameni care erau acolo, i-au determinat pe unii”, a explicat el.
Un posibil guvern în exil la București
În acele zile, Chișinăul nu urmărea doar evoluția situației de la Moscova. Potrivit invitaților emisiunii, liderii Republicii Moldova au discutat și cu oficialii de la București despre eventualitatea unui scenariu în care puciul ar fi reușit.
Ion Negrei a confirmat existența planului privind un posibil guvern moldovenesc în exil, precizând însă că acesta nu a fost constituit.
„Există această versiune, am văzut-o și noi, am discutat-o. Ea este adevărată. E adevărată, dar este adevărată doar în sensul că se proiecta formarea unui guvern în exil. Se proiecta, el n-a fost format”, a spus istoricul.
Doi reprezentanți de la Chișinău au mers la București pentru discuții cu liderii români. Detaliile acestor întrevederi rămân însă insuficient cunoscute, deoarece o parte dintre documente se află încă în arhive.
Invitații au vorbit și despre faptul că, în acea perioadă, ideea Unirii cu România exista în societate, în paralel cu ideea independenței. Relațiile dintre Chișinău și București erau foarte strânse, iar presa și posturile de radio și televiziune din România aveau o influență importantă asupra spațiului informațional din Republica Moldova.
Sergiu Musteață consideră că, fără puciul de la Moscova, independența Republicii Moldova ar fi putut fi proclamată oricum, însă momentul ar fi fost probabil amânat.
„Cred că, mai devreme sau mai târziu, se producea, chiar dacă liderii politici ai vremii atât din Uniunea Sovietică, cât și din Occident, inclusiv americanii, n-au crezut, unii nici nu și-au dorit dizolvarea Uniunii Sovietice”, a spus istoricul.
În opinia sa, puciul a grăbit procesul și a creat contextul în care mai multe republici sovietice și-au proclamat independența într-un interval foarte scurt.
Ion Negrei vede însă și o altă dimensiune a puciului: acesta a demonstrat societății din republicile unionale că forțele conservatoare de la Moscova nu intenționau să renunțe la control.
„Puciul, pe de o parte, e bun că n-a reușit și foarte bine, dar a scos la suprafață fața hâdă a imperiului, a comunismului”, a afirmat Negrei.
Ce înseamnă independența după 35 de ani
La 35 de ani de la proclamarea independenței, invitații postului național de radio au fost întrebați cât din idealul anului 1991 a fost realizat.
Ion Negrei consideră că Republica Moldova a parcurs doar parțial drumul spre un stat puternic și funcțional.
„Foarte puțin din ideal, dar idealul niciodată nu se realizează, el rămâne ideal”, a spus istoricul.
În opinia sa, Republica Moldova a obținut statutul de stat independent, însă procesul de consolidare a statalității nu este încheiat. El a invocat slăbiciunea unor instituții, problemele economice și ceea ce consideră a fi persistența unei crize identitare.
Pentru Negrei, însăși Declarația de Independență rămâne documentul fundamental care explică parcursul Republicii Moldova.
Valentin Dolganiuc a legat, la rândul său, actul din 27 august 1991 de ideea revenirii la originile istorice și de perspectiva Unirii cu România. În opinia sa, independența a reprezentat primul pas al unui parcurs care ar trebui continuat.
„După vot, eu personal m-am gândit când votăm și reîntregirea”, a mărturisit fostul deputat.
Aniversarea a 35-a de la proclamarea independenței va fi marcată, pe 27 august, printr-o serie de evenimente care vor debuta, la Chișinău, cu ceremonia oficială de depunere de flori la Complexul Memorial „Maica Îndurerată” și la monumentul lui Ștefan cel Mare.
De asemenea, autoritățile anunță o paradă militară în Piața Marii Adunări Naționale, cu participarea tehnicii și a militarilor din mai multe state, urmată de un concert festiv.
Pe 27 august, la Chișinău sunt așteptați președinții României și Ucrainei, Nicușor Dan și Volodimir Zelenski.
CITIȚI ȘI:
Nicușor Dan și Volodimir Zelenski, așteptați la Chișinău de Ziua Independenței
Inițiativa civică, votată în lectura a doua. Mecanismul va fi aplicat din 2028
Oficial: „În această toamnă, neapărat trebuie să deschidem toate clusterele” de negocieri cu UE
„Vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru R. Moldova”. Mihail Druță, aplaudat în Parlament
