Revista presei interbelice: Ce citeau românii despre școală, agricultură, Regina Maria și Basarabia în 1926
Aflăm în ziarul „România Nouă” o diferență foarte interesantă față de calendarul școlar de astăzi: în 1926, cursurile în școlile secundare începeau abia la 26 septembrie.
Ministerul Instrucțiunii Publice anunța calendarul pentru anul școlar 1926–1927: înscrierile și reînscrierile aveau loc între 1 și 8 septembrie, apoi urmau examenele de admitere, de bursă și de corigență, iar între 20 și 25 septembrie se țineau examenele de admitere în clasa a V-a.
Abia pe 26 septembrie elevii intrau efectiv la cursuri. Bacalaureatul se desfășura și mai târziu, între 25 septembrie și 10 octombrie.
Așadar, dacă astăzi asociem aproape automat 1 septembrie cu revenirea la școală, acum 100 de ani, la 1 septembrie, elevii din școlile secundare abia începeau înscrierile. Vacanța ținea aproape până la sfârșitul lui septembrie.
Ziarul „România Nouă” scria despre mahalaua Sfânta Vineri din Chișinău.
În mahalaua Sfânta Vineri, aflată în partea de sus a Chișinăului, spre șoseaua Hâncești, trăiau peste 100 de familii românești. Deși făcea parte din circumscripția a 5-a și Primăria încasa regulat impozitele – inclusiv taxa pentru câini – ziarul reclama că mahalaua era aproape complet neglijată.
Cele două mari probleme erau apa și paza.
Locuitorii nu aveau nici măcar o fântână bună: găseau doar ceea ce articolul numește, în cuvinte autentice vechi, „iușcă cu glie” și coborau zilnic cu coromâsla și vedrele până la izvoarele din vale.
„Apă!” – scria dramatic ziarul – „nu undeva în pustiul Saharei, ci la periferia unui oraș modern”.
Se cerea și pază, pentru că noaptea oamenii nu ieșeau din case de frica hoților bătăuși.
În ziarul „Argus”, la rubrica „Cereale”, observăm cât de importantă era agricultura Basarabiei în circuitul comercial al vremii. Pe aceeași pagină erau publicate cotațiile din Bălți, Chișinău, Galați și Brăila, iar la capitolul „În străinătate” apăreau marile piețe de la Chicago, Winnipeg și Liverpool.
La Bălți, grâul se vindea cu 150 de lei pudul, adică aproximativ 16 kilograme; erau cotate și orzul, ovăzul, porumbul și fasolea. La Chișinău, prețurile erau calculate la suta de kilograme: 970 de lei grâul, 610 lei secara, 395 ovăzul și 440 porumbul în știuleți. Dintre piețele comparabile publicate de ziar, Chișinăul avea cea mai ridicată cotație a grâului.
Ziarul „Rampa” publica un articol despre Regina Maria, în care se vorbea despre activitatea sa de scriitoare. Cunoscutul compozitor Nedbal lucra atunci la o compoziție pe libretul poveștii fantastice „Tarsias”, scrisă de regină.
Întrebată când găsea timp pentru literatură, răspundea: „Mă scol de dimineață. Sunt la birou când alții încă dorm. Fantezia îmi lucrează mai bine ca oricând dimineața”.
Regina spunea despre sine că are „o fantezie exuberantă” și că pune ușor pe hârtie ceea ce gândește. Regina scrisese și pentru ziarele din America, iar operele îi erau traduse și publicate în Europa.
O deranjau însă traducerile făcute fără acordul ei și, mai ales, cele proaste: „Nu-mi traduc bine opera și asta mă necăjește”.
În schimb, amintea cu plăcere o carte de povești pentru copii, tradusă bine în limba maghiară. Așadar, acum 100 de ani, o vedem pe Regina Maria și într-o ipostază de scriitoare.
Tot ziarul „Rampa” publica și o convenție internațională a Societății Națiunilor pentru combaterea pornografiei.
Statele semnatare se angajau să pedepsească producerea, vânzarea, distribuirea, importul și exportul materialelor obscene: scrieri, desene, gravuri, fotografii, afișe și chiar filme cinematografice. Materialele puteau fi sechestrate, confiscate și distruse, iar statele urmau să colaboreze pentru descoperirea celor implicați în traficul internațional.
Convenția fusese semnată de numeroase țări, între care Franța, Germania, Marea Britanie, Italia, Japonia, Polonia, România și Turcia.
Așadar, era o luptă internațională împotriva pornografiei, din care făcea parte și România.
În 1926, revista „Oglinda Lumii” anunța dispariția a ceea ce numea „cea mai veche relicvie din lume” – presupusul Mormânt al Evei, aflat în Arabia Saudită. Locul era venerat de multă vreme, iar pelerinii care mergeau spre Mecca se opreau aici, tradiția locală susținând că acolo ar fi fost înmormântată Eva, mama omenirii.
Demolarea monumentului s-a întâmplat în 1928. Locul tradițional a continuat să fie cunoscut, iar în 1975 a fost acoperit cu beton, pentru a împiedica venerarea lui. Cimitirul Evei există și astăzi în Jeddah, însă vechiul monument nu mai există și, bineînțeles, nu sunt dovezi arheologice că acolo ar fi fost într-adevăr înmormântată Eva.
Iar ziarul din 1926 își permitea la final și o judecată foarte aspră asupra întregii întâmplări: „O religie, multe crime se mai comit în numele tău!”
Autor: Dan Melnic
