Revista presei interbelice: De la leacuri pentru durerea de dinți la satira electorală
La 1 septembrie 1926, apăreau multe publicității. Printre ele și *Albina, un ziar din povestiri autentice, adunate de la oameni. Din el aflăm, de exemplu, cum 100 de ani în urmă erau sfătuiți oamenii să păstreze carnea când e cald.
Astfel, ziarul menționa că, „pe timpul căldurilor mari”, carnea se ține două-trei zile, „într-un șervet muiat și păstrată în pivniță”.
Interesant era și sfatul pentru durerea de dinți: „Durerea de dinți trece dacă puneți pe gingia dureroasă o perniță cu piper muiată în spirt și o țineți un sfert de ceas”.
Erau sfaturi și pentru „când îți curge sânge din nas” sau pentru „cazurile sughițului”. Se menționa că „sughițul nu este primejdios pentru omul sănătos”. Publicația amintea și de credința populară că, atunci când sughiți, „te pomenește cineva”.
Explicațiile oferite sunt însă partea savuroasă: puteai sughița dacă ai mâncat prea mult, ai consumat lucruri prea calde sau prea reci, ai râs prea tare ori „ți-a fost frig la picioare”.
La copii, sughițul era pus și pe seama faptului că „se udă și nu sunt schimbați numaidecât”, iar despre cei care beau se spunea că sughiță când „s-au otrăvit cu prea multă băutură”.
Exista chiar „sughițul din lenevie”, precum și cel „molipsit” – dacă îi vedeai pe alții sughițând, puteai începe și tu. Era menționat și „sughițul isteric”, pus pe seama nervilor, care putea dura mult.
Publicația ne delecta și cu zicale adunate de la oameni:
„Ține minte! Și cu porcul gras în bătătură și cu porumb în pod nu se poate”.
Iar a doua frază completa filosofia gospodărească:
„Cine vrea să-i ție candela mai multă vreme, trebuie din vreme s-o umple cu untdelemn”.
Adică, tradus pentru noi, cei de azi: nu le poți avea pe toate, iar dacă vrei să-ți meargă bine pe termen lung, trebuie să pui ceva deoparte din timp.
Ziarul Dimineața publica o noua caricatura politică cu titlul: „Alegerile parțiale”. Știrea de la care pornea gluma spunea că d. Lascu, candidatul opoziției, fusese bătut și arestat la Bihor, iar în imagine, candidatul este luat la bătaie, iar cineva intervine:
*„Stai mă, nu da peste tot, că sunt numai alegeri parțiale...”.
Așa se făcea satiră electorală în 1926: dacă alegerile erau parțiale și bătaia să fie tot... parțială. Ziarul condamna totodată violențele politice ale vremii.
Ziarul România Nouă scria că a avut loc un meci între cele mai puternice echipe de fotbal, „Sporting” și „Fulger”. Echipa, care ar fi reușit trebuia să primească cupa prefecturei județului Lăpușna.
„Deoarece matchul n'a dat nici un rezultat pozitiv (1 : 1), lupta între aceste echipe s'a amânat pentru 5 Septembrie”.
Ziarul Universul aborda o problemă rămasă nerezolvată chiar în centrul Chișinăului: „românizarea Băncii municipale”, adică trecerea ei de la vechea organizare rusească la legislația și sistemul bancar românesc.
Banca fusese înființată în 1872, pentru a combate cămătăria și a oferi populației credite mai accesibile. Pornise cu 37.120 de ruble și, în cei 54 de ani de existență, devenise o instituție importantă și profitabilă a orașului.
Un detaliu interesant: Unirea se făcuse în 1918, dar opt ani mai târziu încă se lucra la integrarea instituțională.
În ziarul Dimineața am găsit o știre care pare incredibil de modernă pentru acum 100 de ani: în teatrele din New York fusese introdus un sistem prin care spectatorii aflați în ultimele rânduri puteau auzi perfect replicile și cântecele artiștilor de pe scenă.
La fiecare scaun exista o priză, în care spectatorul putea conecta o pereche de căști, închiriată de la garderobă. Și nu doar teatrele descopereau amplificarea sunetului. În biserica Sf. Petru din Roma fuseseră instalate „pâlnii amplificatoare” în locurile mai îndepărtate de amvon, astfel încât toți credincioșii să poată auzi predica.
Ziarul nota că era un adevărat progres față de trecut, când cuvintele preotului ajungeau bine doar la cei aflați în imediata apropiere. Ziarul Universul prezenta o statistica mondială despre fumat: „Cine fumează mai mult – cantitatea de tutun famată anual pe cap de locuitor”.
În frunte apăreau Olanda, cu aproximativ 2.44 kg, Belgia – 2.30 kg, Statele Unite – 2.20 kg și Danemarca – 2.20 kg. România era mult mai jos în clasament, cu numai 930 de grame de tutun pe locuitor pe an.
Ziarul încheia ironic: „Iată că, obicinuiți să fim la coadă în diferitele statistici, de astădată este în avantajul nostru !”
Autor: Dan Melnic
