Corespondență Dan Alexe | Suedia, încă o țară UE care se pregătește de un posibil război cu Rusia
Mai multe țări ale Uniunii Europene și care sunt membre și în NATO au început să ia foarte în serios eventualitatea unui atac rusesc sau a unor provocări hibride care ar putea duce la o confruntare directă.
Lucrul a fost discutat de miniștrii apărării ai celor 27, reuniți în paralel cu cei ai afacerilor externe, la Wicklow, în Irlanda. Unul dintre cei care au evocat această eventualitate a fost ministrul suedez al apărării, Pål Jonson, care de altfel a vizitat Chișinăul în luna iulie și l-a asigurat de sprijinul Suediei pe omologul său Anatolie Nosatîi, prin instruirea militarilor, dezvoltarea capabilităților de apărare, inclusiv a celor aeriene și participarea la manevre militare comune.
Suedia, o țară care nu mai cunoscuse conflicte armate de peste două sute de ani și care desființase serviciul militar obligatoriu în 2010, l-a reintrodus în anul 2017 din cauza creșterii amenințării rusești. Ulterior Suedia, țara etern neutră, care și-a păstrat neutralitatea chiar și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a aderat la NATO, imediat după Finlanda, în anul 2024.
Reînarmare masivă
Suedia a semnat de altfel un contract de 4,3 miliarde de euro pentru achiziționarea a patru fregate franceze, cooperarea în domeniul apărării dintre cele două țări fiind facilitată de aderarea recentă a Suediei la NATO.
Cele patru fregate vor fi echipate cu rachete antibalistice Aster 30 și cu rachete de croazieră navale pentru atacuri cu rază lungă de acțiune, cum a remarcat Emmanuel Macron: „Acestea oferă Suediei o capacitate de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune pe mare și protecție împotriva rachetelor balistice” , lucru care Ucrainei îi lipsește cu desăvârșire în fața Rusiei.
Suedia va contribui cu acest sistem de apărare antirachetă la consolidarea descurajării nucleare propuse de Franța, singura putere nucleară din UE, care și-a oferit “umbrela atomică” întregii Europe, ca o descurajare în fața amenințărilor Rusiei, chiar dacă responsabilitatea finală pentru utilizarea armelor nucleare va rămâne a Franței.
Specialiștii știu însă că reînarmarea Europei nu poate fi eficace fără o revenire, fie și pe bază voluntară, la reintroducerea serviciului militar. Nu va putea exista o armată europeană, sau o ameliorare a capacităților armatelor naționale europene, fără o reintroducere a sistemelor de recrutare.
Reintroducerea serviciului militar
În Franța, Emmanuel Macron a evocat recent posibilitatea reintroducerii, sub o formă sau alta, a serviciului militar. Toate aceste chestiuni redevin de actualitate deoarece, după entuziasmul primului deceniu de după căderea comunismului, când țările din întreaga Europă au început să-și reducă efectivele și să anuleze serviciul militar obligatoriu. Iată însă că revine acum ca o evidență necesitatea păstrării unui număr suficient de militari în uniformă. Ideea că tehnologia ar fi suficientă a fost o modă trecătoare. E drept, cu excepția unor țări precum Elveția sau Israelul, unde serviciul militar obligatoriu ține de identitatea națională, puține mai sunt azi țările, în Europa, care nu au trecut la o armată de profesie, eliminând recrutarea, uneori chiar, precum protestează NATO, cu riscul de a reduce capacitatea de apărare a țării. În majoritatea democrațiilor occidentale, s-a renunțat treptat la serviciul militar obligatoriu și s-a trecut la o armată de profesie, nu însă într-un caz aparte cum e Elveția, unde funcționează conceptul de „armată a cetățenilor“, în care fiecare cetățean poate fi, teoretic, mobilizat în caz de nevoie. Puține sunt celelalte țări europene unde se mai practică recrutarea, care, de altfel, poate fi întotdeauna înlocuită printr-un serviciu civil, în general cu câteva luni mai lung. Țările care mai recrutează sunt Austria, Grecia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Suedia și Norvegia. Germania a suprimat serviciul militar obligatoriu în 2011, însă în mod legal el poate fi reintrodus oricând, mai ales în fața amenințării ruse. Chiar și în Franța, cum am spus, Emmanuel Macron a spart un tabu lansând ideea reintroducerii serviciului militar. În Suedia, țara care a reintrodus serviciul militar cel mai recent, recrutarea este neutră din punct de vedere al genului, vizând atât băieții, cât și fetele. Toți tinerii de 18 ani au obligația legală să completeze un chestionar preliminar de evaluare. Dintre aceștia, o parte sunt chemați la teste fizice și psihologice, iar cei mai potriviți și motivați sunt selectați pentru stagiul militar.
În Suedia, durata stagiului militar obligatoriu variază între 9 și 15 luni. Primele trei luni sunt dedicate pregătirii militare de bază, urmate de o perioadă de până la 12 luni de specializare în funcție de rolul atribuit (soldat, marinar, specialist sau comandant de grup).
În ceea ce privește restul continentului, există în prezent cel puțin 10 țări din Uniunea Europeană și alte state din regiune care mențin sau au reintrodus serviciul militar:
Țările europene cu serviciu militar obligatoriu:
Austria și Cipru: Sunt țări UE neutre, care nu fac parte din NATO, dar mențin sisteme tradiționale de conscripție obligatorie pentru bărbați. Croația: A adoptat măsuri pentru reintroducerea stagiului militar obligatoriu pentru bărbați cu o durată scurtă, de 2 luni de instruire de bază. Danemarca: Serviciul militar obligatoriu durează în mod tradițional 4 luni, însă autoritățile au decis extinderea acestuia la 11 luni și includerea obligatorie a femeilor în procesul de recrutare. Grecia: Serviciul este obligatoriu doar pentru bărbați și durează de obicei 12 luni. Finlanda: Are unul dintre cele mai extinse sisteme; stagiul pentru bărbați durează între 6 și 12 luni, în funcție de rol. Lituania: A reintrodus serviciul militar obligatoriu pentru bărbați în anul 2015. Letonia: A restabilit oficial conscripția obligatorie pentru bărbați. Norvegia: Nu face parte din UE, ci doar din NATO, însă alături de Suedia, este una dintre puținele țări în care recrutarea este complet neutră din punct de vedere al genului (obligatorie atât pentru bărbați, cât și pentru femei), durata fiind de regulă de 12 luni.
La fel ca în Suedia, în state precum Danemarca sau Norvegia, deși stagiul este tehnic obligatoriu din punct de vedere legal, armata selectează doar numărul necesar de recruți pe baza aptitudinilor și a voluntariatului, selecția devenind astfel destul de competitivă.
