Revista presei interbelice: Când greșelile de română ajungeau la Minister
Din ziarul Romania Nouă aflam că la Nisporeni urma să fie ridicat un monument lui Ștefan cel Mare. Bustul, realizat de sculptorul Chiriachide, a fost turnat în bronz în atelierele fraților Rășcanu.
Monumentul urma să fie amplasat în fața Casei Naționale din Nisporeni, care urma și ea să fie reconstruită în piața principală a târgului. La proiect contribuiseră Centrala Caselor Naționale și societatea „Mormintele Eroilor”.
Presa nota cu mândrie că noua clădire trebuia „să facă cinste marelui sat răzășesc și Basarabiei”. Astăzi imobilul este Casa de Cultură a orașului.
Ziarul scria și despre firmele din Chișinău, care foloseau denumiri cu mari greșeli de limbă română. Campania a ajuns până la Ministerul de Interne, care a cerut Primăriei Chișinău să intervină.
A fost formată o comisie din profesori care să ajute la corectarea greșelilor. Mai mult, chișinăuienii erau invitați să reclame firmele cu greșeli direct la Primărie sau profesorului Ebervain, la Școala Comercială.
Așadar, acum 100 de ani, greșelile de română de pe firmele Chișinăului ajungeau problemă de presă, de Primărie și chiar de Minister de Interne. Dacă le-am lua astăzi la rând, probabil multe nu ar trece testul nici peste 100 de ani...
Ziarul Dimineața scria despre prezența lui Luigi Pirandello în librăriile românești acum 100 de ani. În 1926, presa îl prezenta drept „cel mai celebru dintre autorii dramatici în viață” și ca romancier și nuvelist „de un umor neîntrecut”.
Câteva dintre povestirile acestuia au fost traduse în română de Victor Modan și publicate în „Biblioteca Dimineața”, într-un volum intitulat „Livretul roșu”. Cartea putea fi găsită în toate librăriile și ziarul anunța costul: 6 lei.
Un detaliu interesant: în 1926, Pirandello împlinea 59 de ani, iar peste opt ani avea să primească Premiul Nobel pentru Literatură.
Aflăm tot aici că urșii făceau ravagii în Maramureș. În 1926, presa relata că în munții Maramureșului urșii „ieșeau pe toate drumurile” și atacau vitele localnicilor. Numai într-o săptămână, la Petrova, fuseseră mâncați opt cai și patru boi, proprietarii găsindu-le doar oasele prin tufișuri.
Situația era complicată și de starea de asediu: maramureșenii nu aveau voie să poarte arme și nu se puteau apăra de animale. Presa cerea autorităților fie să organizeze o vânătoare, fie să le permită localnicilor să-și procure arme pentru apărare.
Ziarul Adevărul scria despre Generalul Rășcanu și conducerea Basarabiei. Generalul a fost primit în audiență de Regina Maria, la Sovata, iar ziarul amintea că generalul fusese propus pentru funcția de ministru-guvernator al Basarabiei, însă numirea nu se realizase deoarece decretul nu fusese semnat de rege.
Autor: Dan Melnic
