Revista presei interbelice: Interferențe și un adevărat haos în eter, curiozități de acum 100 de ani
La 4 septembrie 1926, Ziarul Dimineața cita presa europeană care privea cu o oarecare satisfacție peste Atlantic: în Statele Unite, emisiunile radio nu erau încă suficient reglementate, iar stațiile puteau ajunge să emită pe aceleași lungimi de undă.
Rezultatul? Interferențe și un adevărat haos în eter, spre disperarea radioamatorilor americani.
În schimb, europenii se lăudau cu disciplina de pe „vechiul continent”, iar ziarul încheia cu o mică înțepătură:* „cel puțin de astă dată sunt superiori americanilor.”*
Suedia exploda radiofonic, avea șase stații principale de radio ale statului și 16 stații locale ale asociațiilor de amatori. Spectaculoasă era creșterea publicului: de la 10.000 de radioamatori în ianuarie 1925 la 200.000 în mai 1926.
Tot în Europa, în Spania fusese votată o lege împotriva calomniilor și insultelor transmise prin radio, iar presa preciza că pedepsele prevăzute erau foarte severe.
Școala Superioară prin corespondență din Jena, Germania, fusese transformată într-o școală prin radio. Avea 25 de profesori-docenți, studiile durau patru ani, se încheiau cu examen, iar diplomele erau recunoscute de stat. Un fel de învățământ la distanță, acum 100 de ani — doar că lecțiile veneau prin radio.
În știre încăpea și adresarea unui radioamator din București către vecinul său ca să-și repoziționeze antena radio pentru că îi distorsionează unda... Radio acum 100 de ani era Internetul de azi.
Diferența dintre America și Europa o găseam și într-un alt articol. Atenția era spre Hollywood, unde, spunea regizorul Benjamin Christensen, într-un sfert de oră puteai vedea atâtea frumuseți feminine câte în Europa într-un an întreg.
Diferența era însă și de mentalitate. În Europa, frumusețea era încă privită mai degrabă ca un dar care trebuia îngrijit. În America, devenise o industrie: institute de frumusețe, programe speciale, cântărire, îngrijirea corpului și tratamente diferite pentru vară și iarnă. Actrița Corinne Griffith susținea chiar că „iarna îmbătrânește femeia”, și avertiza femeile că vara vor fi văzute aproape zilnic în costume de baie, deci trebuiau îngrijite brațele, picioarele și talia. Două știri, câștig pentru fiecare.
Europa la radio, America la frumusețe.
Revista Oglinda Lumii prezenta o invenție originală la acea vreme. O umbrelă care arăta sistemul solar, inventată de astronomul scoțian, Duncan McEwan: o umbrelă care, atunci când era deschisă, înfățișa pe interior sistemul solar.
Invenția era destinată ofițerilor din armata engleză. Ideea era ca, atunci când plecau în misiuni, aceștia să poată folosi desenul de pe umbrelă drept orientare.
Așadar, acum 100 de ani, o umbrelă putea să te apere de ploaie, dar și să-ți arate drumul după cer.
Același ziar încerca să răspundă la întrebarea: „De ce păsările nu cântă fals?”
Articolul venea cu o explicație curioasă: păsările nu ar cânta niciodată fals, pentru că trilurile lor nu respectă, în general, o anumită gamă sau tonalitate muzicală. Iar pentru a cânta fals, spunea articolul, trebuie mai întâi să cânți într-o tonalitate. Cântecul păsărilor era comparat cu vocea vorbită: nu poate fi considerată nici justă, nici falsă în sens muzical.
Autor: Dan Melnic
