Aderarea la UE și reintegrarea țării: Riscurile, scenariile și lecțiile din cazul Ciprului pentru R. Moldova
Într-o perioadă marcată de incertitudini și provocări de securitate majore pe continentul european, Republica Moldova încearcă să gestioneze concomitent două probleme strategice fundamentale: aderarea la Uniunea Europeană și reintegrarea teritorială a țării. O analiză lansată pe 8 septembrie la Chișinău arată că succesul acestor priorități naționale depinde de o decizie politică fermă și de o coordonare strânsă între ambele dosare. Lipsa unei opțiuni clare riscă să ducă la eșec pe ambele fronturi, avertizează experții.
Studiul „Dilema strategică a Republicii Moldova: aderarea la UE, reintegrarea teritorială și lecțiile din cazul Ciprului”, prezentat astăzi la conferința „Aderarea R. Moldova la UE și reintegrarea teritorială: Scenarii, riscuri și lecții din cazul Ciprului”, analizează îndeaproape cele două priorități naționale ale țării.
Studiul prezentat cuprinde două elemente definitorii:
Analiza detaliată a cazului Ciprului, experienței unui stat membru UE care a aderat având un conflict teritorial nesoluționat;
Utilizarea scenariilor, dar care nu oferă previziuni sau prognoze pe termen lung, având în vedere imprevizibilitatea vremurilor actuale.
„Autorii nu încearcă să prevadă sau să vă spună ce se va întâmpla, ci prezintă, de fapt, ce ar putea să se întâmple. Prin urmare, nu este în niciun caz o prognoză despre unde vom ajunge în cinci, șase sau șapte ani, deoarece una dintre caracteristicile definitorii ale vremurilor în care trăim este imprevizibilitatea, mult mai accentuată acum decât în urmă cu 10-15 ani”, a declarat, în debutul evenimentului, Felix Hett, reprezentantul Fundației Friedrich Ebert Moldova.
Potrivit coautorului studiului, Denis Cenușa, expert asociat la Centrul pentru Studii de Geopolitică și Securitate din Letonia, parcursul european al Republicii Moldova și cel al reintegrării teritoriale trebuie corelate printr-o abordare inteligentă și strategică.
„Procesul de aderare europeană este unul foarte specific. Țara noastră avansează în această direcție, însă trebuie să recunoaștem că procesul de aderare este mai structurat, mai clar și mai bine ghidat decât cel de reintegrare. Aderarea și reintegrarea sunt procese care se alimentează reciproc. Dacă ascultăm atent declarațiile oficiale ale reprezentanților Comisiei Europene, vom înțelege că aceștia ne spun deschis că rezolvarea conflictului transnistrean trebuie să aibă loc ca parte a procesului de aderare, nu ulterior acestuia”, a menționat Cenușa.
Expertul a atenționat asupra a doi factori majori de incertitudine care ar putea încetini integrarea țării.
„Primul este reticența din cadrul UE, un factor cu care diplomația moldovenească va trebui să lucreze intensiv. Al doilea factor ține de reforme: nu doar calitatea și viteza lor, ci și modul în care proiectăm implementarea acestora în regiunea transnistreană. Dacă uităm de această temă pentru acasă, ne-am putea trezi cu surprize în ceea ce privește posibilitatea de a alinia rapid și eficient procesele din regiunea transnistreană cu cele de pe malul drept al Nistrului”, a explicat Denis Cenușa.
Trei scenarii pentru R. Moldova
Metodologia utilizată în acest studiu nu își propune să facă prognoze, ci explică parcursul reintegrării înaintea aderării la Uniunea Europeană, valorificând lecțiile experienței cipriote.
În acest sens, Denis Cenușa a prezentat trei scenarii:
- Scenariul 1: Statul reîntregit (variantă dezirabilă) – presupune că Republica Moldova își exercită suveranitatea pe întreg teritoriul național, iar ambele maluri ale Nistrului beneficiază de avantajele integrării europene. Ceea ce este stipulat pe hârtie se transpune în practică, iar legislația comunitară se aplică pe întreg teritoriul reîntregit.
Oportunități: Vulnerabilitățile economice ale regiunii transnistrene (imposibilitatea de a supraviețui fără contacte strânse și exporturi către malul drept sau UE), incapacitatea Rusiei de a mai influența regiunea la fel de eficient ca înainte de 2022, deschiderea fără precedent a Uniunii Europene și oboseala populației din regiune față de izolare, aspecte care sporesc interesul pentru reintegrare.
Constrângeri: Euroscepticismul și fragilitatea consensului în cadrul UE, capacitățile instituționale limitate ale Chișinăului, eventualele tensiuni sociale generate de o distribuție inegală a beneficiilor integrării, precum și riscul diminuării atenției externe în funcție de ciclurile electorale.
- Scenariul 2: Teritoriul divizat – Republica Moldova aderă la UE, însă procesul de reîntregire a țării rămâne nefinalizat (un model similar celui cipriot). Statul nu poate aplica legislația și politicile europene pe teritoriul necontrolat.
Oportunități: Respectarea calendarului de aderare și utilizarea statutului de membru al UE drept pol de atracție pentru populația și elitele din regiune.
Constrângeri: Țara rămâne divizată, UE își pierde pârghia de condiționalitate pentru reintegrare după finalizarea aderării, iar riscurile de securitate – materializate prin prezența trupelor ruse pe teritoriul unui stat membru – sunt importate direct în interiorul Uniunii.
- Scenariul 3: Statul fragmentat – Republica Moldova nu reușește nici să adere la Uniunea Europeană, nici să își reintegreze teritoriul.
Oportunități: Posibila relansare a dialogului pe marginea conflictului într-un format revizuit, în funcție de evoluțiile din Ucraina. Chișinăul își păstrează o anumită atractivitate prin statutul de țară candidată, în timp ce elitele de la Tiraspol încearcă să obțină beneficii financiare din fondurile europene fără o integrare reală.
Constrângeri: Reechilibrarea raportului de forțe în favoarea Tiraspolului (sub influența Rusiei), pierderea credibilității UE ca obiectiv strategic și dezvoltarea unui comportament oportunist, prin care actorii locali accesează fonduri fără a livra reformele necesare.
În privința lecțiilor extrase din cazul Ciprului, principalele concluzii vizează riscul ratării ferestrei de oportunitate și consolidarea unui statu-quo nefavorabil pe termen lung. Cel mai mare pericol rămâne nerezolvarea conflictului înainte de aderare, scenariu în care staționarea nedefinită a trupelor Federației Ruse pe teritoriul național s-ar transforma într-un factor permanent de insecuritate.
„A venit timpul ca R. Moldova să ia o decizie strategică”
Timpul ca Republica Moldova să ia o decizie strategică a venit demult, a afirmat, la conferință, cel de-al doilea autor al studiului, Alexandru Flenchea, directorul Initiative 4 Peace. Potrivit lui, țara se află într-un moment crucial, încercând să gestioneze în paralel cele două dosare, cu riscul de a eșua în ambele direcții.
„În lipsa unei decizii strategice asumate de conducerea Republicii Moldova, cresc considerabil șansele de a eșua pe ambele dosare. Vorbind în termeni simpli - dacă nu ne răspundem sincer la întrebarea ce vrem cu adevărat să realizăm, riscăm să nu realizăm niciunul dintre obiective”, a precizat Flenchea.
Această alegere strategică trebuie să ia în calcul interacțiunea dintre politica internă, dinamica relațiilor dintre actorii politici și societate, politica de extindere a Uniunii Europene, mediul regional de securitate și, nu în ultimul rând, interesele cetățenilor, a adăugat fostul viceprim-ministru pentru Reintegrare.
„Sunt patru factori care trebuie armonizați pentru a reuși pe ambele fronturi. Dacă cele două «emisfere» ale decidenților de la Chișinău – cea care gestionează reintegrarea și cea care se ocupă de integrarea europeană – nu comunică între ele, riscăm un eșec dublu”, a atenționat Flenchea.
Potrivit acestuia, instabilitatea politică și cea de securitate internațională nu mai oferă garanții și predictibilitate pentru acțiunile guvernelor locale.
„Lumea în care trăim este incertă. Nu știm ce se va întâmpla peste cinci sau zece ani în regiune sau pe continentul european. Totuși, chiar și în momentul în care statul decide că își dorește intrarea în UE ca entitate reîntregită, nu există nicio garanție că lucrurile vor decurge exact așa”, a punctat aceeași sursă.
Flenchea a respins opiniile potrivit cărora regiunea transnistreană va fi atrasă automat de beneficiile oferite de statutul de țară candidată sau de aderare. Potrivit acestuia, o astfel de abordare este eronată, deoarece aceste avantaje nu constituie un factor de atracție direct pentru principalii decidenți de la Tiraspol.
La rândul său, Vadim Pistrinciuc, directorul executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS), a atras atenția asupra riscurilor cu care se confruntă Republica Moldova în realizarea obiectivelor sale strategice, având în vedere interesele Federației Ruse în regiunea transnistreană și ostilitatea acesteia față de Uniunea Europeană.
„Noi suntem destul de expuși acestor atacuri, mai ales celor informaționale și cibernetice. Asistăm la o adevărată escaladare atât a războiului din Ucraina, cât și a atacurilor hibride, ceea ce înseamnă că o eventuală reversare a acestui război, în diferite forme, este posibilă. Integrarea europeană este văzută de Federația Rusă ca un act ostil. Este naiv să gândim că ei nu vor folosi pârghia pe care au creat-o tocmai cu scopul de a ține statele în orbita lor de influență”, a menționat Pistrinciuc.
„Sunt absolut convins că nu am avea nimic de câștigat, dacă am renunța la integrarea europeană pentru a nu supăra Rusia. La fel, nu cred că avem ceva de pierdut continuând și insistând pe implementarea reformelor aferente procesului de integrare europeană”, a răspuns Alexandru Flenchea.
În ceea ce privește problema regiunii transnistrene, acesta a precizat că înțelege temerile și riscurile legate de așa-numita „transnistrizare” a Republicii Moldova în cazul unei reintegrări, în special al uneia rapide.
„Totodată, dacă cineva crede că, în toți anii de când există acest conflict, factorii de decizie de la Tiraspol și compania Sheriff nu au fost implicați și nu reprezintă un actor politic pe malul drept, trebuie să îl dezamăgesc. Convingerea mea este că singura modalitate de a pune capăt transnistrizării este extinderea suveranității – să facem așa încât legea și Constituția Republicii Moldova să funcționeze și pe malul stâng, iar compania Sheriff și patronii ei să fie cetățeni și afaceri de bună-credință. Doar așa scăpăm de transnistrizarea Republicii Moldova, care, repet, în opinia mea, deja există”, a conchis Flenchea.
La aceeași întrebare a răspuns și Denis Cenușa, care a amintit că Federația Rusă a declarat inițial că nu se opune aderării Ucrainei la UE, cu condiția ca aceasta să nu devină un proiect militar. Totuși, în contextul războiului, UE își schimbă politicile de apărare, ceea ce o transformă într-o provocare pentru Rusia, care ar putea acționa mai agresiv.
„Din păcate, Rusia va avea probleme cu Uniunea Europeană, deoarece UE își schimbă profilul și va investi tot mai mult în securitate și apărare. Republica Moldova și-a asumat deja acest risc și nu trebuie să ne ascundem după deget: va trebui să avem un dialog sau o comunicare cu Rusia, indiferent dacă acesteia îi place sau nu cum se transformă Uniunea Europeană”, a punctat Denis Cenușa.
Amintim că Marta Kos, comisara europeană pentru Extindere, a declarat anterior, la Moldova 1, că o soluție pentru regiunea transnistreană va fi găsită înaintea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană și că acest conflict nu reprezintă un obstacol pentru parcursul european al țării.
CITIȚI ȘI:
