Revista presei interbelice: Calendarul Basarabiei, cea mai folositoare carte pentru moldovenii din Basarabia
Societatea „Astra” anunța în 1926 apariția „Calendarului Basarabiei” pe anul 1927, prezentat drept „cea mai folositoare carte pentru moldovenii din Basarabia”.
În paginile ziarului „România Nouă” aflam detalii: calendarul urma să aibă 160 de pagini și un tiraj de 250.000 de exemplare. Nu era gândit doar ca un calendar, ci drept „o adevărată enciclopedie” pentru locuitorii Basarabiei, cu apariția programată în octombrie.
Un detaliu spune însă foarte mult despre Basarabia de atunci: publicația urma să aibă și o parte tipărită „cu litere rusești”, adică în alfabet chirilic, destinată oamenilor mai în vârstă „cari nu s-au putut deprinde încă cu alfabetul latinesc”. Exista deja și partea comercială: firmele puteau cumpăra reclamă — 1.500 de lei pagina, 800 jumătatea și 400 un sfert de pagină.
Este foarte interesant cum se ținea cont și de o realitate a locului: exista încă o generație de români Basarabeni care putea citi românește mai ușor cu litere chirilice decât cu alfabet latin după perioada țaristă.
Ziarul anunța când puteai suna de la Chișinău la București. Informație practică de la P.T.T. — Poștă, Telegraf, Telefon. Începând cu 10 septembrie, firul telefonic Chișinău–București era disponibil pentru convorbiri doar în anumite intervale: 09:00 – 12:00, 15:00 – 17:00 și de la 21:00 până la 08:00 dimineața. Pentru Chișinău–Iași, programul era 12:00 – 15:00 și 21:00 – 08:00 dimineața.
Așadar, acum 100 de ani nu era suficient să ai telefon și să știi numărul: ca să suni de la Chișinău la București sau Iași, trebuia să prinzi și orele în care „firul era liber”.
Cei de la CFR dădeau și ei un anunț la ziar: era pus în circulație un tren expres Chișinău–Iași–București. Trenul pleca din gara Chișinău la ora 10:00 dimineața și ajungea la București la miezul nopții. Călătoria dura aproximativ 14 ore.
Acum 100 de ani, vestea era apariția expresului direct spre capitală: plecai dimineața din Chișinău, treceai prin Iași și, dacă totul mergea după orar, la miezul nopții erai la București.
Ziarul Rampa scria că fără reduceri la tren, riscau să dispară turneele teatrale. În 1926, Sindicatul Artiștilor Dramatici și Lirici și Societatea „Scena” făceau un demers către Ministerul Comunicațiilor după ce noua organizare a CFR amenința facilitățile acordate trupelor aflate în turneu.
Până atunci, teatrul beneficiase de vagoane special amenajate și de reduceri de 75% pentru transportul artiștilor și al decorurilor. Sindicatul susținea că tocmai aceste facilități făcuseră posibile turnee cu distribuții și montări serioase prin întreaga țară. Argumentul era și foarte practic: o trupă putea avea 15–20 de oameni, iar una de operetă sau revistă chiar peste 100.
Fără vagoane speciale, actorul trebuia, după spectacol, să iasă obosit din scenă, să aștepte trenul pe peron „cu geamantanele în mâini”, pentru ca a doua zi să o ia de la capăt în alt oraș.
Argumentul cel mai puternic privea Basarabia și Bucovina: teatrul era considerat un mijloc de propagare a culturii și limbii române, într-un spațiu în care existau și trupe permanente maghiare, germane și ruse. Memoriul avertiza chiar că, fără turneele trupelor românești, „graiul românesc va înceta să mai răsune în Bucovina și Basarabia”. Astăzi, peste 100 de ani ce bucurie e sa avem parte de Reuniunea Teatrelor naționale Românești la Chișinău chiar în aceste zile.
La știrile sportive din ziarul România Nouă aflam că FC „Mihai Viteazul” câștiga Cupa Prefecturii Lăpușna la fotbal. S-a disputat finala Cupei Prefecturii județului Lăpușna, între echipele „Mihai Viteazul” și „Sporting Club”.
La pauză, Sporting conducea cu 1–0, dar „Mihai Viteazul” a întors meciul în repriza a doua și s-a impus cu 3–1. Despre arbitru, ziarul scria simplu: „Șvart, corect”.
Curioasă denumirea echipei, cum ar fi să avem un campionat de fotbal astazi doar cu domnitori istorici? Fotbalul chișinăuian de acum un secol avea deja campionate și cupe, cronici cu scorul la pauză și statistica cornerelor — iar după finală victoria a fost sărbătorită la grădina de vară „Suzanna”, împreună cu jucătorii, conducătorii și prietenii clubului.
Autor: Dan Melnic
