Corespondență Dan Alexe | Alegeri în Suedia, test pentru UE: Pendulul electoral la limită între stânga și dreapta

Suedia a avut duminică 13 septembrie, alegeri parlamentare, în care votul anticipat începuse de fapt cu mai mult de două săptămâni înainte, pe 26 august și a continuat până în ziua alegerilor.

Drama și suspansul domină încă numărarea voturilor și vor continua probabil încă o zi, dacă nu chiar până miercuri, deoarece opoziția de stânga conduce cu doar un loc în parlament, 175 pentru opoziție față de 174 pentru actualul guvern de dreapta.

Imigrația și violența cauzată de bandele care controlează traficul de droguri au dominat campania. Totul arată însă că partidul de extrema-dreaptă „Democrații Suedezi” (Sverigedemokraterna, SD), o formațiune naționalistă și anti-imigrație, a înregistrat cel mai slab rezultat electoral de la intrarea sa în parlament.

Dacă rezultatul va fi confirmat de numărătoarea oficială, lidera social-democrată Magdalena Andersson ar urma să revină în funcția de prim-ministru după patru ani petrecuți în opoziție.

Eroarea sondajelor

Desigur, din nou se pune eterna întrebare: cum a fost posibil ca sondajele preelectorale să fie atât de eronate? Fostul partid neonazist care își spune „Democrații Suedezi” și care era un sprijinitor tacit al guvernului lui Ulf Kristersson devenise în sondaje a doua forță politică în ordinea preferințelor de vot și se aștepta să obțină duminică cele mai bune rezultate de până acum.

Condus de carismaticul Jimmie Åkesson, partidul susține că migrația necontrolată a crescut nivelul criminalității și că a creat enclave etnice de oameni care nu se aliniază valorilor suedeze.

Situația actuală din Suedia contrazice flagrant scenariul privind ascensiunea de neoprit a extremei-drepte în întreaga Europă. E prea devreme pentru a specula, însă una din explicațiile victoriei cumulate a partidelor de stânga din coaliția liderei social-democrate Magdalena Andersson ar putea fi, pe lângă teama unei contaminări a spectrului vieții politice cu riscul unei alunecări spre dreapta extremă, așa cum s-a întâmplat deja în landul german Saxonia-Anhalt, sau cum se profilează în Franța, dar mai ales convingerea alegătorilor că viitoarea coaliție va continua actuala politică în privința imigrației, care funcționează și mulțumește o majoritate a populației.

Prin presiunea lor în ultimi ani asupra guvernului, "Democrații Suedezi" ai dreptei naționaliste au contribuit cu succes la reducerea imigrației nete la minime istorice, chiar dacă ei ar fi vrut să meargă și mai departe.

Secretul constă în oferirea unor sume de bani migranților pentru a-i convinge să plece. "Democrații Suedezi" ar dori să extindă schema și la cetățenii suedezi mai recenți, ieșiți din imigrație. În orice caz, deportările se succed și îi privesc chiar și pe mulți britanici, incluziv unii care trăiau de decenii în Suedia, ba chiar și cetățeni ai Uniunii Europene, cum ar fi un oarecare număr de români, expulzați deja.

Precedentul care a impus evitarea unui blocaj

Nu este prima dată când Suedia trece printr-o situație de o asemenea tensiune. La alegerile generale din 1973, cele două blocuri politice principale și rivale de atunci au ajuns la o egalitate perfectă, obținând câte 175 de mandate fiecare. Acest impas a determinat parlamentul să modifice numărul total de mandate, stabilindu-l la o cifră impară – 349 – înainte de următoarele alegeri.

Decizia s-a dovedit a fi una inspirată, fiind extrem de utilă doar șase ani mai târziu, în 1979, când blocul de centru-dreapta a câștigat la o diferență de... suspans! un singur mandat: 175 la 174.

Pendulul alunecă spre stânga… dar nu pentru migranți

Coaliția de centru-stânga, condusă de Magdalena Andersson, este centrată în jurul Partidului Social Democrat și include Partidul Stângii, Verzii și Partidul de Centru.

Magdalena Anderson a fost deja șefa guvernului în 2021-2022, iar din 2022, vreme de 4 ani, Suedia a fost guvernată până acum de cabinetul de centru-dreapta al lui Ulf Kristersson. În primăvară, acesta a declarat că partidul său Moderat intenționează să formeze un guvern majoritar cu participarea „Democrații Suedezi” (SD) de extrema dreaptă.

O astfel de mișcare părea un pas logic: în 2022, Kristersson formase deja un guvern minoritar cu sprijinul „Democraților Suedezi” în baza unui acord care i-a oferit partidului o influență considerabilă asupra politicii guvernamentale. Acum, anticipând că blocul său avea să câștige, Kristersson se angajase să ofere extremei drepte portofolii ministeriale complete, inclusiv portofoliul cheie al migrației.

Principala linie de demarcație dintre dreapta și stânga în campania electorală trece prin două seturi fundamentale de probleme. Dreapta se concentrează pe restabilirea ordinii și adoptarea unei linii dure în ceea ce privește criminalitatea și migrația - probleme deosebit de sensibile pe fondul unui val prelungit de împușcături și atentate cu bombă legate de bandele stradale.

Centrul-stânga promite să majoreze impozitele pe bănci și pe cei mai bogați cetățeni și să folosească veniturile pentru a finanța asistența medicală și educația, precum și pentru a sprijini familiile care se luptă cu inflația și creșterea inegalității sociale.

Schimbarea de imagine a „Democraților Suedezi”

În extrema dreaptă, Jimmie Åkesson, șeful partidului „Democraților Suedezi” din 2005, a petrecut ultimele două decenii curățând formațiunea de neonaziștii prea vizibili, de tatuații cu svastici și alți nostalgici pe față ai național-socialismului.

Tatuații au zburat din partid împreună cu adepții rockului viking. El este și cel care a curățat vocabularul partidului de referințele etnice. De acum înainte, se vorbește numai despre puritate culturală, iar nu rasială. El a fost și cel care a înlocuit flacăra din drapelul partidului cu o floare în culorile Suediei, ca să placă „presei de stânga”.

Guvernul de până acum a făcut campanie cu două argumente principale:

1. Chestiunea migrației

În 2026, străinilor titulari de permise de ședere li s-au oferit până la 350.000 de coroane suedeze pentru a se întoarce voluntar în țările lor de origine, în timp ce regulile pentru obținerea cetățeniei au fost, de asemenea, înăsprite.

Totuși, aici apare o dilemă serioasă: Suedia se confruntă cu o lipsă severă de forță de muncă, în timp ce migranții reprezintă o parte semnificativă a lucrătorilor din domeniul sănătății, al îngrijirii persoanelor în vârstă și al serviciilor municipale. Orice nou guvern va trebui să găsească un compromis dificil între retorica politică dură și nevoile reale de forță de muncă ale economiei.

In momentul vârfului imigrației, in 2014-2015, Suedia, statul-providență prin excelență, a primit 250.000 de refugiați, o cifră record si foarte importantă pentru aceasta țară de zece milioane de locuitori. Sistemul social suedez rămâne printre cele mai performante din lume. Totuși, mulți suedezi considera ca sistemul lor social se afla in plină criză. Odată cu îmbătrânirea tot mai pronunțată a populației, presiunea asupra sistemului de sănătate se face simțită, la fel cum se face simțită și penuria de doctori și personal medical.

2. Criminalitatea

Criminalitatea s-a dovedit o altă preocupare majora, la asta contribuind de altfel multiplele violențe și chiar omoruri prin împușcare legate de traficul de droguri. Totuși statisticile sunt mai degrabă liniștitoare. In Suedia, rata omorurilor e de 1 / 100.000 de locuitori, exact ca in Franța sau Germania, pe când in Belgia rata omorurilor e dubla: 2 / 100.000. Dar chiar dacă stânga va învinge, fie și cu o diferență de un singur loc în parlament, poziția față de imigrație nu se va schimba. Multiculturalismul nu mai seduce în Suedia.

Cum funcționează sistemul suedez de incitare a azilanților să plece

Începând cu 1 ianuarie 2026, azilanții și imigranții cu permis de ședere care aleg să se întoarcă voluntar în țara de origine pot primi până la 350.000 de coroane suedeze (SEK) pentru fiecare adult, ceea ce reprezintă echivalentul a aproximativ 32.000 de euro.

Această sumă reprezintă o creștere masivă (de 35 de ori) față de vechiul sistem, unde ajutorul financiar era de doar 10.000 SEK (aproximativ 900 EUR) per adult.

Suma acordată variază în funcție de componența familiei, existând plafoane maxime stabilite de Agenția Suedeză pentru Migrație (Migrationsverket).

Defalcate, sumele posibil acordate ase împart astfel:

— 350.000 SEK (~32.000 EUR) pentru fiecare adult;

— 25.000 SEK (~2.300 EUR) pentru fiecare copil;

— Maximum 500.000 SEK (~46.000 EUR) pentru cupluri;

— Maximum 600.000 SEK (~55.000 EUR) ca plafon total per gospodărie/familie.

Banii nu sunt oferiți toți odată cash la plecare, ci sunt distribuiți în trei tranșe pentru a asigura stabilirea definitivă în țara de origine:

20% din sumă se plătește în Suedia, imediat după aprobarea cererii.
40% se plătește la sosirea în țara de destinație.
Restul de 40% se virează după o perioadă de minimum 15 luni, după ce permisul de ședere din Suedia a expirat sau a fost revocat definitiv.

„Sindromul Stockholm” de la Bruxelles

Anterior, victoria pentru dreapta din 2022, grație sprijinului Democraților din Suedia, un marginal partid anti-imigranți, dar care a devenit al doilea ca mărime din parlament și cea mai puternică voce din partea dreptei, stârnise un adevărat «sindrom Stockholm» la Bruxelles.

Între timp, țara a rămas ferm pro-europeană: în mai 2026, 64,5% dintre suedezi au spus că susțin statutul de membru în UE, în timp ce doar 11,4% s-au opus.

Pentru Bruxelles, alegerile din Suedia au reprezentat un barometru crucial al sentimentului public european. UE are nevoie de un Stockholm previzibil, capabil să combine măsuri de securitate dure cu un angajament față de proiectul european. Bruxelles-ul apreciază, de asemenea, faptul că Suedia a aderat la NATO în ultimii ani, și-a mărit bugetul de apărare și a devenit un aliat de încredere al Ucrainei.

Întrucât Magdalena Andersson și social-democrații susțin pe deplin această direcție, Bruxelles-ul nu se așteaptă la schimbări majore în politica externă, indiferent de rezultatul alegerilor.

Odată confirmată, victoria de centru-stânga condusă de Magdalena Andersson ar aduce creșterea cheltuielilor sociale, investiții publice mai mari și o concentrare mai puternică pe transformarea „verde” a industriei. O victorie de dreapta ar consolida o abordare dură față de migrație și lege și ordine, deși influența crescândă a democraților suedezi ar putea face ca Stockholmul să fie mai puțin flexibil în relațiile sale cu Bruxelles-ul.

Însă, indiferent de componența noului guvern, un lucru este fundamental pentru Europa: Suedia trebuie să-și mențină cursul pro-atlantic și constructiv, rămânând un jucător cheie în securitatea și economia europeană.