Revista presei interbelice: Descoperirea care arăta că „Basarabia a fost și este românească”
La 21 septembrie 1926, ziarul Universul publică ce scria presa engleză despre Basarabia la opt ani după Unire.
Autorul articolului din „The Times” remarca mai întâi progresele infrastructurii: România transformase căile ferate rusești cu ecartament larg, construise linii noi și îmbunătățise drumurile, legând localități până atunci izolate. După trei ani de secetă, ajutoarele guvernului cu grâu și porumb contribuiseră, la redresarea situației.
Despre populație, jurnalistul nota că majoritatea era românească și își spunea „moldovenească”, iar dominația rusească de peste un secol lăsase urme economice și sociale importante.
„The Times” identifica în articol două mari probleme: refuzul Uniunii Sovietice de a recunoaște frontiera de pe Nistru și propaganda bolșevică. În același timp, corespondentul considera că ideea unei republici moldovenești sovietice de peste Nistru avea puține șanse să atragă populația Basarabiei.
Iar era în esență economică: dacă România continua investițiile în căi ferate, șosele, agricultură și credite pentru fermieri, Basarabia putea deveni, potrivit „The Times”, „una dintre provinciile cele mai înfloritoare ale noii Românii”.
Ziarul Dimineața publica o știre despre Congresul notarilor publici din Basarabia, din 14 septembrie 1926. Reuniunea s-a desfășurat la Tribunalul Lăpușna din Chișinău și a fost prezidată de Nicolae Epure.
Notarii reclamau că profesia lor era amenințată prin înființarea unui număr nelimitat de posturi noi, ocupate uneori fără selecție, de persoane fără pregătire și susținute de oameni politici.
În apărarea instituției, congresul amintea că notariatul public funcționa în Basarabia de peste 60 de ani, încă din perioada țaristă, și că populația avea o mare încredere în el pentru autentificarea actelor – titlurile de proprietate și contracte.
După congres, notarii au organizat și o masă la marele restaurant „Londra” din Chișinău.
Ziarul Adevărul punea în discuție iarăși pactul italo-român. Semnarea Pactului de amiciție dintre România și Italia provoca o puternică dispută politică la București, tocmai din cauza Basarabiei.
Italia semnase, încă din 1920, protocolul privind recunoașterea unirii Basarabiei cu România, dar nu îl ratificase. În negocierile anterioare, guvernul Brătianu încercase să obțină măcar formula „garantarea granițelor actuale ale țării”, ceea ce ar fi însemnat, indirect, recunoașterea frontierei României pe Nistru. Numai că, la încheierea pactului dintre Alexandru Averescu și Benito Mussolini, formula nu mai apărea. Mai mult, Mussolini transmitea că ratificarea protocolului Basarabiei rămânea o chestiune „de timp și oportunitate”.
Ziarul considera aceasta „o gravă lovitură” pentru poziția juridică a României asupra Basarabiei și acuza guvernul Averescu că acceptase pactul cu Italia fără rezolvarea acestei probleme.
În ziarul Lumea de la Iași găsim știrea zilei: Acte de pe timpul lui Ștefan cel Mare, descoperite în Basarabia.
În 1926, locotenentul Toma Mazilu, din Regimentul 13 Infanterie, semnala o descoperire considerată de mare importanță în județul Orhei. El constatase că mai mulți țărani păstrau vechi acte de proprietate asupra pământurilor, despre care se spunea că datează din timpul lui Ștefan cel Mare.
Și mai spectaculos, ziarul susținea că documentele erau bucăți de piele de bou, pe care erau înscrise cuvintele prin care strămoșii localnicilor fuseseră întăriți în stăpânirea acelor pământuri și că purtau pecetea lui Ștefan cel Mare.
„Credem că cei în drept se vor interesa de această descoperire, a cărei importanță nu va scăpa nimănui, dat fiind faptul că s-ar evidenția odată mai mult că Basarabia a fost și este românească”, se evidențiază a la finalul articolului.
Autor: Dan Melnic
