Revista presei interbelice: Elitele din Basarabia îmbogățeau marele Dicționar al Limbii Române cu graiul local
Ziarul *România Nouă publica un articol intitulat: ,,Să ne cultivăm limba!”. Presa vremii îi îndemna pe intelectualii din Basarabia să participe la realizarea marelui Dicționar al Limbii Române, lucrare a Academiei Române, pregătită la Muzeul Limbii Române din Cluj, sub conducerea profesorului Sextil Pușcariu.
Profesorii, preoții și învățătorii erau chemați să răspundă chestionarelor trimise în toate provinciile, adunând cuvinte, sensuri și forme locale ale limbii.
Iar despre Basarabia articolul avea o formulare foarte frumoasă: era o provincie „unde graiul românesc s-a păstrat în formele cele mai dulci și cele mai pitorești”.
Cu alte cuvinte, acum 100 de ani, basarabenii erau chemați să contribuie la elaborarea marelui Dicționar al Limbii Române.
Ziarul Universul de la București publica pe prima pagină o fotografie cu legendă simplă: „Teatrul Național din Chișinău”.
Imaginea ilustra clădirea din centrul Chișinăului în care astăzi se află un cinematograf. Acum 100 de ani, una dintre imaginile prin care Chișinăul ajungea pe prima pagină a presei de la București era Teatrul Național.
Ziarul Lupta publica un portret mai puțin obișnuit al lui Maxim Gorki, făcut de scriitorul belgian Franz Hellens, care îl vizitase la Sorrento.
Hellens îl descria foarte diferit de imaginea severă din fotografii: vorbea mult, râdea cu ușurință, avea „un glas bărbătesc, franc, uneori aspru”, dar îi lăsase impresia unui om extrem de viu și apropiat.
„E chipul cel mai omenesc pe care l-am întâlnit”, spunea Hellens despre Gorki.
Dar rămăsese și cu o frază tulburătoare a scriitorului rus, care făcea aluzie la război și revoluție: „Amintirea mea e un cimitir de groază!”.
Revista Oglinda Lumii relata despre un nou avion comercial „gigantic”, englez, cu patru motoare.
Și cât însemna „gigantic” acum 100 de ani? Avionul putea transporta 18 pasageri, pe lângă cei doi piloți. În 1926, era suficient pentru ca aparatul să ajungă în ziar drept un gigant al aviației comerciale, iar fotografia era impunătoare.
Revista mai prezenta o fotografie în care se plângea de traficul din București. Numai că imaginea arăta cu totul altfel decât astăzi. Pe strada Banu Manta, în fiecare duminică se forma o adevărată piață direct în stradă: căruțe, cai, negustori și cumpărători ocupau carosabilul.
Legenda fotografiei constata sec: piața „obstruează toată circulația”.
Acum 100 de ani, ambuteiajul era tot ambuteiaj, doar că avea cai putere la propriu.
Autor: Dan Melnic
