Revista presei interbelice: Romania Nouă prezenta proiectul unui palat uriaș la Chișinău, pentru toți doritorii de cultură românească
Ziarul Romania Nouă, la 9 octombrie în 1926, propunea construirea în centrul Chișinăului a unui uriaș Palat Cultural, care să devină „un adevărat focar de cultură”.
Locul ales pentru viitoarea construcție era strada Alexandru cel Bun, colț cu Mihai Viteazul (astăzi Stefan cel Mare, intersecție cu Mihai Eminescu, sediul Teatrului Național „Mihai Eminescu), pe un teren viran, unde Primăria încerca atunci să amenajeze un parc. Autorul propunea o clădire care „prin mărimea ei ar domina întreg orașul”.
Proiectul era gândit ca un centru cultural polivalent. Palatul urma să găzduiască toate instituțiile culturale importante: muzeu istoric, etnografic și de științe naturale, teatru, cinematograf, bibliotecă centrală, săli de conferințe și de serbări. Ideea era să fie deschis tuturor celor care doreau să afle despre cultura română și progresele ei.
Tot ziarul Romania Nouă prezenta un articol despre cum arăta viața sufletească a Basarabiei în 1926. Autorul menționa că, pentru a înțelege oamenii locului, nu trebuie să privești doar spre politică sau spre viața zgomotoasă a orașelor, ci mai ales spre biserici, sate și preocupările spirituale.
Autorul recunoștea că politica în Basarabia ocupă un mare loc, dar o considera superficială și folosea o expresie foarte plastică: politica ar fi „satana, căruia i se închină numai la nevoie”. În viața de zi cu zi, susținea el, influența ei era mult mai mică decât părea. Majoritatea populației basarabene, menționa acesta, „are cu totul alte spirite”, în special îndreptate spre credință.
Și dădea exemple foarte vii. În unele biserici, acolo unde preotul era respectat pentru credința și purtarea sa, lăcașurile erau mereu pline. Autorul spune că vedeai credincioși cu lacrimi în ochi. Puterea acestui sentiment religios se văzuse și în disputa provocată de schimbarea calendarului bisericesc.
Aflăm și ce se citea la acea vreme. Autorul spune că Evanghelia și Biblia erau foarte răspândite, iar scriitorii preferați erau Tolstoi și Dostoievski, considerați „mari scriitori moraliști”.
Revista Oglinda Lumii scria despre cea mai înaltă casă din lume de acum 100 de ani. În 1926, revista privea cu uimire spre New York, unde a fost construit un bloc de 174 de metri, cu 40 de etaje, plus trei niveluri subterane. Clădirea avea 32 de ascensoare.
„Zgârie-norii” abia începeau să se întreacă: presa anunța deja proiecte pentru clădiri „de dimensiuni mult mai impunătoare”.
Dacă acum 100 de ani, 174 de metri erau o „înălțime amețitoare”, astăzi cea mai înaltă clădire e de șapte ori mai înaltă.
America șoca lumea prin concursurile pe care le desfășura. Printre acestea și competiția pentru „Cea mai frumoasă spinare”.
Presa din 1926 relata că, la Los Angeles, concurentele au fost fotografiate din spate, în costume de baie, pentru ca juriul să poată face comparația. Premiul a fost oferit domnișoarei Vivian de Barre.
Autor: Dan Melnic
