Revista presei interbelice: „Gândurile Mele se îndreaptă către scumpa Mea Țară”. Mesajul Reginei Maria înaintea plecării în America
Ziarul Universul publica un mesaj adresat românilor de Regina Maria, chiar înaintea călătoriei sale peste Atlantic. Regina urma să plece în America împreună cu doi dintre copiii săi și declara: Sunt fericita că mă pot adresa țării prin puternicul glas al ziarului Universul.
„În momentul de a mă îmbarca cu cei doi copii ai Mei pentru America, gândurile Mele se îndreaptă către scumpa Mea Țară.”
Și adăuga că speră să fie primită peste ocean astfel încât să reprezinte România cât mai bine. La despărțire, le transmitea românilor: „La revedere!”
Iar primirea în America se anunța spectaculoasă: 21 de salve de tun la sosirea în New York, navele din port urmând să o salute.
Ziarul revenea la subiectul înființării unei Facultăți de Teologie la Chișinău, despre care se insista să se scrie.
De această dată, aflăm că Patriarhul Miron Cristea a intervenit oficial, trimițând o adresă ministrului Instrucțiunii, Ioan Petrovici, prin care susținea decizia Sfântului Sinod de a înființa facultatea la Iași, nu la Chișinău.
Argumentul era foarte clar: influența Rusiei asupra viitorilor preoți basarabeni. Patriarhul considera că, dacă aceștia ar studia la Chișinău, ar risca să rămână sub influența culturii rusești. În schimb, la Iași ar fi formați într-un mediu intelectual românesc.
În plus, susținea că studenții teologi ar beneficia de cursurile celorlalte facultăți și de biblioteca universitară.
În ziarul Romania Nouă găsim un articol despre o asociație cu numele „Cântecul Basarabiei”. Nu era vorba doar despre muzică, ci despre păstrarea cântecelor populare și a memoriei istorice a Basarabiei.
Autorul, farmacistul Cristea Bender, amintea că, timp de 106 ani de stăpânire țaristă, cântecele transmise din generație în generație au păstrat vie identitatea românească a basarabenilor.
El scria că aceste cântece au pregătit sufletește momentul Unirii din 1918. Asociația își propunea să adune, să cultive și să răspândească aceste cântece, dar și să promoveze istoria și drepturile românilor din Basarabia. Acum 100 de ani, cântecul popular nu era privit doar ca o formă de divertisment. Era considerat un mijloc de a păstra limba, memoria și identitatea noastră românească.
Ziarul Universul relata că revista engleză „The Quest” publicase un articol despre jocul călușarilor din România, semnat de Marcu Beza, consulul României la Londra.
Autorul explica legătura dintre călușari, Rusalii și vechile credințe populare. Potrivit tradiției, sufletele morților puteau rătăci o vreme prin locurile în care trăiseră, uneori sub înfățișarea unor păsări, iar jocul călușarilor avea și rolul de a alunga spiritele rele.
Beza făcea chiar o comparație cu sărbătoarea morților din Grecia antică, numită Anthesteria, și cu ritualurile dedicate zeului Dionysos.
Articolul amintea și o veche credință legată de trandafir: floarea simboliza viața trecătoare, dar parfumul ei păstra amintirea celor dispăruți.
Așadar, acum 100 de ani, călușarii nu erau prezentați britanicilor doar ca un dans popular spectaculos, ci ca o tradiție cu rădăcini adânci în credințele și ritualurile vechi ale românilor.
Autor: Dan Melnic
