Revista presei interbelice: Viitoarea Catedrală Națională, problemele Basarabiei și luptele din URSS
La București se deschidea al doilea Congres Național al Bisericii Ortodoxe Române, sub conducerea Patriarhului Miron Cristea. Ziarul Dimineața ne informa că la eveniment participau înalți prelați și membri ai guvernului, printre care Octavian Goga, Vasile Goldiș și istoricul Ioan Lupaș.
Patriarhul a vorbit despre nevoia unei colaborări mai strânse între cler și credincioși, dar a criticat și viața publică a vremii, pe care o considera plină de „superficialitate, de incorectități și nedreptăți, de necinste și abuzuri”.
Iar pe ordinea de zi găsim câteva subiecte interesante pentru Basarabia: administrarea averilor bisericești, mutarea reședinței Episcopiei Cetății Albe–Ismail din Ismail la Cetatea Albă și alegerea unui nou reprezentant al Mitropoliei Basarabiei.
Un interesant punct, privit de astăzi, era stabilirea terenului din București pe care urma să fie construită Catedrala Mântuirii Neamului.
Așadar, acum 100 de ani, Biserica discuta deja unde să ridice o catedrală care avea să devină realitate abia peste aproape 100 de ani.
După un turneu prin Basarabia, în care vizitase toate județele, cu excepția Cahulului, Goga a prezentat presei de la București constatările sale. Ziarul Romania Nouă aducea un raport.
Ministrul susținea că Basarabia era prezentată pe nedrept drept o provincie nenorocită și instabilă. În opinia sa, populația era liniștită, iar limba română recâștiga teren.
Și totuși, Goga recunoștea probleme economice serioase: prețul cerealelor era scăzut, cămătăria era „grozavă”, iar drumurile necesitau reparații. Ministrul promitea intervenții pentru îmbunătățirea situației. Iar despre influența bolșevică în provincie avea o formulare categorică: „Bolșevismul basarabean este o invenție stupidă”.
Toată presa era cu ochii pe ce se întâmpla în Rusia Sovietică. Ziarul Romania Nouă scria că ,,Lupta între bolșevici continuă!” relatând conflictul tot mai aprins dintre Stalin și opoziția comunistă din Uniunea Sovietică.
În fruntea opoziției se aflau Troțki și Zinoviev, care îl contestau pe Stalin. Numai la Moscova, într-o singură zi, ar fi avut loc 57 de adunări, iar discuțiile ajungeau, potrivit ziarului, la insulte și acuzații reciproce.
Presa oficială, în frunte cu Pravda, îi acuza pe opozanți că subminează partidul. Unora li se interzicea deja să publice.
Interesant este că, acum 100 de ani, în interiorul partidului bolșevic încă mai existau oameni care îl contestau deschis pe Stalin. Nu era democrație, desigur, dar până și Stalin mai avea o opoziție care îndrăznea să-i răspundă! Așadar, în 1926, Stalin încă se lupta cu adversarii săi, deschis. Peste un deceniu, mulți dintre ei nu mai erau în viață.
Încă un sport nou! Așa anunța ziarul Dimineața o distracție venită din America, numită „aquaplaning”.
În ce consta? Te urcai în picioare pe o platformă de lemn, lungă de aproape doi metri, legată cu o frânghie de o barcă cu motor. Barca putea atinge chiar 40 de kilometri pe oră, iar tu trebuia să-ți păstrezi echilibrul, ținându-te de două frânghii.
Autorul era sceptic că sportul va prinde în Europa și se întreba dacă va avea succes măcar o vară sau două.
Ei bine, după 100 de ani, putem spune că ideea a prins! Aquaplaningul a fost unul dintre precursorii schiului nautic și ai wakeboardingului, sporturi practicate și astăzi.
Autor: Dan Melnic
