Lecție de empatie la Chișinău: Tinerii au simțit pe propria piele provocările persoanelor cu deficiențe de vedere
Să mergi pe trotuarele orașului fără să vezi nimic, ghidat doar de vocea și mâna unui prieten – aceasta a fost lecția de empatie trăită de voluntarii de la Centrul Municipal de Tineret Chișinău. Printr-un experiment social inedit, organizat de Asociația Obștească „SENSE”, tinerii au simțit pe propria piele ce înseamnă să te deplasezi prin întuneric și cât de important este un gest de ajutor oferit corect.


Acum nouă ani, Elena Țurcan și-a pierdut vederea, o experiență care a transformat-o într-o militantă activă pentru incluziune.
Ea spune că adaptarea este un proces continuu și că astfel de inițiative sunt vitale pentru comunitate.
„Încă sunt în proces de învățare, deși au trecut mulți ani, dar tot învăț, mă adaptez la anumite chestii, la anumite modalități. Am făcut aceste activități în țările dezvoltate din Europa și au zis că este foarte important și necesar ceea ce predăm. Nu contează din ce țară ești, contează ceea ce faci. Sunt sigură că acesta e un prim pas pentru a face și mai inclusivă societatea noastră pentru persoane cu deficiență de vedere”, a menționat Elena Țurcan, co-fondatoarea Asociației „SENSE”.

Înainte de a ieși pe teren, voluntarii au urmat o sesiune teoretică în care au învățat tehnicile corecte de ghidare a unei persoane nevăzătoare. Ulterior, aceștia au pus cunoștințele în practică: formați în perechi, și-au legat ochii și au parcurs trasee prin Chișinău, bazându-se exclusiv pe sprijinul partenerului.
„Acum urmează bordura, atent! Eu încerc să te ghidez”.
Experiența a stârnit emoții puternice și a scos la iveală vulnerabilitățile din spațiul public.
„A fost o senzație neobișnuită, a fost straniu să am ochii acoperiți și să fiu ghidată de cineva. A fost dificil și, da, mi-a fost frică, deoarece e o senzație pe care nu o experimentezi”.
„Am simțit o frică, deoarece cea mai mare frică era să nu mă lovesc de ceva, dar cel mai mult mă temeam la trecerile de pietoni”.
„Sunt obișnuită ca în fiecare zi să văd tot ce mi se întâmplă în jur, dar am fost sigură pentru că știam că am pe cineva care mă ține de mână”.
„Mă simțeam puțin pierdută în tot mediul înconjurător și dacă nu era partenera mea, nu știu ce era să fac”.
„Noi, Centru Municipal Tineret Chișinău (CMTC), suntem acei care trebuie să le oferim oportunitățile respective și aceasta încercăm să facem prin diverse parteneriate, inclusiv cu organizații neguvernamentale pentru tineret”, spune Cătălin Moroi, director adjunct al CMTC .

Dezvoltarea unor programe de conștientizare este cu atât mai necesară, cu cât datele oficiale arată că în Republica Moldova circa 23 la sută din populație se confruntă cu dificultăți de vedere.
CITIȚI ȘI: