Revista presei interbelice: Peste 100 de oferte de căsătorie pentru Principesa Ileana la New York
Ziarul Romania Nouă anunța, la 20 octombrie 1926, că Regina Maria a României a sosit la New York. Regina, însoțită de Principesa Ileana și Principele Nicolae, a fost întâmpinată de mulțimi entuziaste. Pe Broadway atârnau ghirlande de flori, iar la primărie s-a intonat imnul României.
Cea mai savuroasă știre apărea la finalul articolului, cu titlul: „Americanii rămân americani”. Ziarele din New York anunțau că la hotelul unde urma să fie cazată Regina Maria sosiseră peste 100 de oferte de căsătorie pentru Principesa Ileana, din partea tinerilor milionari americani!
Ileana avea pe atunci doar 17 ani.
Astăzi știm și continuarea poveștii: niciunul dintre acești pretendenți americani nu i-a devenit soț. În 1931, Ileana s-a căsătorit cu arhiducele Anton de Austria, iar în 1954, după divorț, cu medicul de origine română Ștefan Issărescu, stabilit în Statele Unite.
Așadar, americanii i-au făcut principesei peste 100 de propuneri de căsătorie. Dar, din câte știm, niciuna nu s-a încheiat cu o nuntă!
„Vom avea birji bune în Chișinău!” Așa anunța ziarul Romania Nouă o acțiune de verificare a transportului public din oraș.
În octombrie, autoritățile au inspectat birjele și caii birjarilor, pe terenul unde se ținea târgul de vite.
În Chișinău erau autorizate 278 de birje, însă numai 151 s-au prezentat la control și erau împărțite pe clase. Dintre acestea, doar zece au fost repartizate la clasa întâi, 73 la clasa a doua, iar 19 au fost repartizate să circule doar la periferia orașului. Birjele de clasa a treia nu au fost admise deloc.
Cele care nu s-au prezentat la control riscau să-și piardă autorizațiile.
În ziarul Dimineața găsim o cronică a primului concert simfonic din noua stagiune, desfășurat la Teatrul Național din București, sub bagheta marelui compozitor român, George Enescu.
Programul a fost unul dificil, cu lucrări de Roger-Ducasse (Rojé-Ducás), Marcel Mihalovici, Johann Sebastian Bach și Rimski-Korsakov. Interesantă este reacția cronicarului la muzica modernă a tânărului Marcel Mihalovici, pe care o numea „pirotehnie muzicală”, datorită numeroaselor efecte orchestrale.
Publicul, scria el, aștepta să audă muzică și rămânea surprins când piesa se termina! Totuși, interpretarea a fost apreciată, mai ales datorită lui George Enescu, despre care cronicarul spunea că avea o memorie extraordinară și o măiestrie rară la pupitrul dirijoral.
Așadar, acum 100 de ani, muzica modernă stârnea aceleași discuții ca și astăzi: unde se termină experimentul și unde începe muzica? Iar George Enescu reușea să le aducă pe amândouă în fața publicului.
Rămânem la muzică. Cui aparține Chopin: Poloniei sau Franței? O întrebare care stârnea dispute aprinse în presa culturală de acum 100 de ani. Într-o cronică muzicală din ziarul Viitorul, aflăm că muzicologii polonezi revendicau cu tărie moștenirea marelui compozitor, în timp ce francezii îl considerau parte a propriei istorii muzicale.
Frédéric Chopin a părăsit Polonia la 20 de ani, în 1830, și nu s-a mai întors niciodată. A trăit aproape jumătate din viață în Polonia și cealaltă jumătate în Franța.
Articolul sublinia că muzica lui se formase deja în Polonia, fiind inspirată de tradițiile și dansurile populare, precum mazurca și poloneza. Cronica îl descria ca pe un compozitor care nu respecta întotdeauna regulile academice, ci „scria muzică așa cum o auzea el cântând în sufletul lui”.
Astăzi muzica lui, aparține lumii întregi fără să-și piardă rădăcinile poloneze.
Și încheiem cu un îndemn simpatic, găsit în ziarul Glasul Bucovinei de acum 100 de ani:
„Ai cetit gazeta? Nu o arunca, Ci o dăruiește la o rudă-a ta, Sau la un prieten s-o vadă și el; Lui îi faci un bine, gazetei la fel!”
Acum 100 de ani, redacțiile rugau cititorii să distribuie ziarele mai departe. Nu exista butonul „Share”. Trebuia să te duci personal cu ziarul la prieten!
Autor: Dan Melnic
