Corespondență Dan Alexe | Avortul în Europa: De la închisoare la introducerea în Constituție
Camera inferioară a parlamentul Poloniei, Sejmul, a aprobat marți, 20 octombrie, două proiecte de lege ale guvernului premierului liberal Donald Tusk care caută să mai ușureze din restricțiile privind practicarea avortului, introduse de guvernul anterior de dreapta, sensibil presiunilor ierarhiei bisericii catolice. Noile măsuri ar decriminaliza parțial acordarea de sprijin pentru efectuarea unui avort și ar restabili accesul la această procedură în cazurile de malformații fetale grave.
Primul proiect ar permite din nou întreruperea sarcinii în cazul unor malformații fetale grave. Al doilea ar dezincrimina ajutorul dat unei femei care vrea să avorteze, faptă pedepsită azi cu până la trei ani de închisoare.
Proiectul trebuie acum doar să fie semnat de președintele Karol Nawrocki, conservatori opus în multe privințe premierului Tusk și care ar putea decide să-l blocheze prin veto.
Situația în țările UE
În momentul în care în Statele Unite ale Americii tot mai multe entități federale interzic avortul, deja complet interzis în 14 state din SUA, pe continentul european situația rămâne complexă, variind mult de la o țară la alta.
În trecutul încă recent, chiar și în Europa, unii dictatori, sau regimuri ideologice autoritare, precum regimul lui Ceaușescu în România, au folosit controlul asupra corpului femeilor ca pe o armă demografică și politică.
Putem începe cu Franța, care a consacrat libertatea de a recurge la o întrerupere voluntară a sarcinii în Constituție, în urma unei legi introduse chiar pe 8 martie 2024.
Articolul 34 din Constituția franceză a fost completat cu fraza: „Legea stabilește condițiile în care se exercită libertatea garantată femeilor de a recurge la o întrerupere voluntară a sarcinii”. A fost o premieră mondială, Franța devenind prima țară din lume care protejează în mod explicit, în textul său juridic fundamental, Constituția, libertatea de a efectua un avort.
A fost ca un răspuns la decizia Curții Supreme americane care, în 2022, a lăsat statele americane să interzică avortul. Franța este de altfel o țară în care și laicitatea este garantată prin constituție, dar acordarea acestui statut avortului a fost o premieră istorică, căci nicio altă țară n-a mai făcut asta, iar măsura a atras de îndată protestele oficiale ale Vaticanului.
La polul opus e Polonia, unde, din ianuarie 2021 încoace și până se va schimba legea, o femeie poate avorta legal doar dacă sarcina e rezultatul unui viol sau al unui incest ori dacă îi pune în pericol viața sau sănătatea.
Între aceste extreme, harta Europei e mai pestriță decât pare. În majoritatea statelor membre, avortul la cerere e permis până la 12 săptămâni. Suedia merge până la 18 săptămâni, iar Danemarca a urcat și ea la 18 săptămâni de anul trecut. Olanda permite întreruperea sarcinii până aproape de pragul viabilității fetusului. Irlanda catolică a legalizat avortul prin referendum în 2018, cu două treimi din voturi.
Dar „legal” nu înseamnă întotdeauna „accesibil”. În Germania, avortul rămâne tehnic o infracțiune în Codul penal, doar că nu e pedepsit în primele 12 săptămâni, după o consiliere obligatorie. În Italia, legal din 1978, majoritatea ginecologilor din spitalele publice refuză să-l practice, invocând obiecția de conștiință. În Ungaria, din 2022, femeile sunt obligate să asculte bătăile inimii fătului înainte de procedură.
În Europa, doar Malta e mai restrictivă decât Polonia. Până în 2023, avortul era acolo interzis total, fără excepții. Atunci s-a votat o modificare, după cazul unei turiste americane care a riscat să moară de septicemie pentru că medicii nu aveau voie s-o opereze. Astăzi, avortul e permis în Malta doar când viața mamei e în pericol iminent. În afara Uniunii, micul principat Andorra îl interzice complet. San Marino l-a legalizat abia în 2022, după un referendum.
Până în 2024, chiar și Gibraltarul, teritoriu britanic din Spania, pedepsea avortul cu închisoarea, teoretic putându-se merge până la închisoarea pe viață – cea mai dură legislație din Europa în acel moment.
Evoluții haotice în Polonia
Primul proiect de lege – introdus de Coaliția Civică (KO), partidul lui Tusk, și de alianța „Stânga” (Lewica) – decriminalizează parțial avortul și actul de a oferi sprijin pentru efectuarea unui avort, faptă care în prezent se pedepsește cu până la trei ani de închisoare. Proiectul a fost adoptat la o diferență mică: 217 din cei 433 de deputați au votat „pentru”, în timp ce 213 au votat „împotrivă”; alții s-au abținut sau nu au participat la vot. A doua propunere, prezentată de partenerii mai conservatori din coaliția de guvernare – formațiunile „Polonia 2050” și Partidul Popular Polonez (PSL) – ar anula o decizie din 2020 a celei mai înalte instanțe din țară, Tribunalul Constituțional, care a scos în afara legii avortul în cazurile de malformații fetale grave.
Donald Tusk și partenerii săi de coaliție au promis, înainte de a câștiga alegerile din 2023, că vor liberaliza legislația privind avortul; Cu toate acestea, dezacordurile dintre diversele facțiuni din cadrul majorității sale au întârziat procesul.
Amenințarea unui veto
Rezultatul voturilor în camera inferioară (Sejm) a rămas extrem de incert, având în vedere diviziunile interne din cadrul coaliției, precum și poziția opoziției de dreapta. Unul dintre aceste grupuri de dreapta, deși se declară „pro-viață” (împotriva avortului), nu a emis o directivă oficială de vot pentru membrii săi.
Orice încercare de a relaxa legislația privind avortul s-ar lovi, cel mai probabil, de un veto din partea președintelui național-conservator – funcție deținută în prezent de Karol Nawrocki, susținut de partidul Lege și Justiție (PiS). Tocmai partidul PiS a inițiat și a susținut, pe când se afla la putere, decizia instanței din 2020. Nawrocki nu a oferit o reacție imediată după votul parlamentar de marți seara. Pentru sfârșitul acestei săptămâni sunt programate două manifestații la Varșovia: una împotriva avortului și alta în favoarea acestuia.
În această țară cu o tradiție catolică, avortul rămâne deocamdată permis doar în două situații: atunci când sarcina este rezultatul unei infracțiuni – precum violul sau incestul – sau când aceasta reprezintă un pericol pentru viața ori sănătatea mamei. O decizie din 2020 a Tribunalului Constituțional – pe care cel de-al doilea proiect de lege urmărește să o anuleze – a stabilit că malformațiile fetale grave nu constituie un temei legal pentru avort. Înainte de această decizie, 98% dintre avorturile legale din Polonia erau efectuate din acest motiv.
Contrastul este mare, așadar, cu Franța care are acum dreptul la avort în Constituție… dar tot în Franța militanții spun că asta nu e suficient. Ei ar dori, de pildă, să se ajungă la publicarea unei liste de medici care refuză să efectueze avorturi, listă la care ar putea avea acces pacientele, ceea ce le-ar permite femeilor să nu piardă un timp uneori prețios mergând mai întâi la un medic recalcitrant.
La nivelul legislației UE
Și Uniunea Europeană? Sănătatea ține de competența statelor, așa că Bruxelles-ul nu poate impune nimic. Parlamentul European a cerut totuși, în 2024, ca dreptul la avort să fie înscris în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii, ceea ce ar necesita unanimitatea statelor membre, adică un vis.
Rezoluția Parlamentului European nu era oricum constrângătoare, ci a fost doar un gest în direcția unor țări ultra-catolice precum Polonia și Malta, în care, cum am spus, legislația avortului rămâne în continuare foarte strictă.
