Revista presei interbelice: Regina Maria, așteptată de peste 200 de ziariști în SUA
Regina Maria continua să cucerească America! În octombrie 1926, presa românească relata cu entuziasm orice noutate despre călătoria Reginei Maria în Statele Unite, alături de Principesa Ileana și Principele Nicolae.
Ziarul Dimineața scria că, la New York, suverana fusese întâmpinată de o mulțime impresionantă, iar la debarcare o așteptau peste 200 de ziariști. Regele Ferdinand nu o însoțea în călătorie, deoarece era bolnav.
La Washington, Regina Maria a fost primită la Casa Albă de președintele Calvin Coolidge și de soția acestuia. Întrevederea a durat zece minute, după care familia prezidențială i-a întors vizita la Legația României. Regina a depus și o coroană de flori în culorile României la Mormântul Soldatului Necunoscut din Cimitirul Național Arlington.
Un detaliu emoționant apare în telegrama oficială: primarul New York-ului i-a urat bun venit în numele a șase milioane de locuitori, iar regina, vorbind despre prietenia dintre popoare și despre sacrificiile războiului, i-a impresionat până la lacrimi pe cei prezenți.
Și mai aflăm ceva: americanii pregăteau o mare sărbătoare pentru 29 octombrie 1926, când Regina Maria urma să împlinească 51 de ani. Așadar, acum 100 de ani, Regina Maria nu făcea doar o vizită peste ocean. Era primită cu onoruri de șef de stat și devenea o adevărată vedetă a presei americane!
„Glumele marilor dramaturgi” – așa se intitula un articol din ziarul Dimineața. Despre dramaturgul francez Tristan Bernard (Tristán Bernár) se povestește că, într-o seară, un spectator îl chema insistent la rampă, după un act al piesei sale.
- Vreau să-l văd ieșind la rampă!
- Dacă n-a ieșit până acum, înseamnă că nu e aici, i-a răspuns Bernard.
- Trebuie să fie și nu mă las până n-o veni!
- Mă prind cu dumneata, o sută de franci, că tot îl fac să iasă!
Spectatorul a acceptat pariul neștiind că vorbește chiar cu el, iar Tristan Bernard a câștigat o sută de franci.
O altă întâmplare îl are în centru pe George Bernard Shaw. La reprezentația piesei sale „Doctorul în dilemă”, un spectator a început să fluiere. Shaw s-a apropiat de el și l-a întrebat:
- De ce fluieri, când vezi că toată lumea aplaudă?
- Pentru că nu-mi place piesa!
Iar Shaw i-a răspuns:
- „Nici mie, dar ce vrei să facem numai noi doi împotriva atâtor imbecili, cărora le place?!”.
Marii dramaturgi aveau replici bune nu doar în piese, ci și în sală.
În octombrie 1926, Romania Nouă anunța publicarea lucrărilor primite la un concurs de literatură, organizat pentru cea mai bună schiță și cea mai bună poezie scrise de cititorii basarabeni. Premiile erau consistente: 10.000 de lei pentru fiecare categorie.
Interesant era modul de alegere a câștigătorilor. Lucrările urmau să fie publicate anonim, iar cititorii erau invitați să voteze, trimițând redacției câte o carte poștală cu titlurile alese. După strângerea voturilor, secția literară a Astrei basarabene urma să examineze rezultatele și să propună premierea.
Săptămâna „Crucii Roșii la Chișinău” – așa anunța același ziar o serie de evenimente dedicate împlinirii a 50 de ani de activitate a Crucii Roșii Române. La Chișinău, manifestările erau organizate sub conducerea Floricăi Niță, președinta filialei locale și soția ministrului Sergiu Niță.
Duminică, în Sala Eparhială, urma să aibă loc o șezătoare culturală, cu participarea unor coruri din Chișinău și a scriitorului Mihail Sadoveanu, care avea să citească fragmente din operele sale. Iar sâmbătă, la Clubul Ofițerilor, în localul Teatrului Național, era programată o serată dansantă, urmată de un bal popular. Biletul costa 100 de lei. În plus, pe străzile Chișinăului urma să fie organizată o colectă publică de donații pentru Crucea Roșie.
Acum 100 de ani, Chișinăul sărbătorea Crucea Roșie prin muzică, literatură, dans și solidaritate. Iar printre invitați se număra chiar Mihail Sadoveanu!
Ziarul publica, la rubrica sportivă, un apel la regulament către fotbaliști alături de o fotografie cu echipa campioană a României la fotbal, Chinezul Timișoara, an în care Fulger CFR Chișinău a ocupat locul III.
Autorul le amintea jucătorilor câteva reguli simple: „Arbitrul conduce partida, nu tu!”, „Coechipierul să-ți fie adevărat tovarăș!”, „Adversarul nu ți-e dușman”. Articolul mai amintea că victoria trebuie obținută cu respectarea regulilor și a cavalerismului sportiv.
După 100 de ani, unii încă tot mai protestează.
Autor: Dan Melnic
