Podul nou de la Ungheni va apropia și mai mult costulenii de pe ambele maluri ale Prutului: „Va fi o colaborare mult mai strânsă”
Atât în România, cât și în Republica Moldova există numeroase sate și comune care poartă aceleași denumiri, semn al unei istorii și al unei culturi comune. Este și cazul satelor Costuleni, prezente deopotrivă pe ambele maluri ale Prutului. Două comunități despărțite de o graniță, dar unite prin nume și aceleași rădăcini.
În raionul Ungheni din Republica Moldova, satul Costuleni împărtășește realități comune, migrația tinerilor, viața de la țară și tradițiile.
„Noi, Costulenii din Moldova, ne propunem în viitorul apropiat să dezvoltăm cât mai multe proiecte de colaborare cu Costulenii din România. În cazul în care vom face parte din marea familie europeană, atunci s-ar putea ca legătura dintre noi și Costulenii de peste Prut să fie mult mai strânsă”, ne-a spus Jana Moraru, secretară la Consiliul Local Costuleni.
„Viața în Costuleni este ca la sat: și cu bune, și cu rele. Este o vorbă - decât codaș la oraș, mai bine în satul tău fruntaș”.
„Viața în satul meu natal, unde m-am născut, este foarte bună. Este un sat de oameni gospodari”.
Oamenii din Costuleni spun că n-ar schimba viața de la țară pe cea de la oraș:
„- Cum e viața în Costuleni? - Bine. Depinde cum dai din mâini”.
„M-am mutat de opt luni în Moldova. Încercăm să locuim unde am fost născuți”.
Dincolo de Prut, la doar câțiva kilometri, se află Costulenii din județul Iași, o comună mai mare, conectată la infrastructura europeană.
„Sunt convins, având în vedere că se construiește acel pod de la Ungheni, cu care ne va fi mult mai ușor să trecem dintr-o parte în cealaltă, sigur că va fi o colaborare mult mai strânsă. Deja se vede, odată cu preaderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, apar mai multe fonduri, vor fi mai multe proiecte”, a menționat primarul comunei Costuleni din România, Mirică Dodan.
„În ultimii ani, de când s-a încheiat protocolul de colaborare între cele două sate, cele două comune, noi ne-am implicat în niște excursii comune în care au mers copiii atât din școala noastră, cât și din școala dumnealor, iar ca parteneriate am mers în schimb de experiență atât noi la ei, cât și ei la noi”, ne-a spus Cristina-Emanuela Râmbu, directoarea Școlii gimnaziale din Costuleni, România.
Locuitorii comunei spun că traiul acolo este ca viața la țară, una obișnuită.
„Acum mai trebuie să treci o vamă, o graniță, un pașaport, un buletin. Dar să sperăm că vor trece timpurile acelea și să putem fi un pic mai apropiați”.
„- Cum este să trăiți în Costuleni? Ce faceți? - Bine. Muncim. - Ce muncă? - La pământ, la vie, la agricultură. - Calitatea traiului este bună, rea? - E bunișoară”.
Autoritățile de pe ambele maluri spun că o mai bună colaborare la nivel local, sprijinul din partea instituțiilor europene și implicarea comunităților pot transforma cele două sate Costuleni într-un exemplu de cooperare transfrontalieră reușită, acolo unde granițele nu mai sunt obstacole, ci punți.
Reporter: Daniela Nemerenco
