In memoriam compozitorului Ionel Fernic
E foarte important să ne cunoaștem înaintașii ca să ne putem descoperi pe noi înșine. Vorbim despre o personalitate polivalentă precum a fost compozitorul Ionel Frenic.
Ionel Fernic s-a născut la 29 mai 1901 la Târgoviște în familia inginerului mecanic Teodor Fernic. La câteva luni după naștere, din cauza sarcinilor de serviciu ale tatălui la șantierele navale din Galați, familia Fernic s-a mutat la Galați. La vârsta de doi ani, Fernic și-a pierdut mama. Dupa ce a invatat, conform dorinței răposatei sale mame, la o școala primară luterană din București, s-a întors la Galați, unde a învățat la Liceul Vasile Alecsandri. Primele lecții de ghitară și pian le-a primit de la profesorul sau de muzica de la liceu, compozitorul Theodor Fuchs.
Pasionat de muzică, dar și de aparatele de zbor, Ionel Fernic a fost îndrumat de părinți să-și continue studiile la o facultate tehnică; totuși, a optat pentru Conservatorul din București, unde a intrat la secția de artă dramatică cu cea mai bună medie. Deși remarcat de profesorii săi, tânărul nu s-a impus pe specializarea oferită de școală. O dată încheiate studiile (1924), Fernic și-a satisfăcut stagiul militar la Școala de ofițeri în rezervă din Ploiești; a rămas în oraș pentru câțiva ani și tot aici a compus o parte importantă a repertoriului său.
Poate sub îndrumarea profesorului Fuchs, Fernic a compus în ultimul an de liceu balada Cruce albă de mesteacăn (1919), prima sa piesă de muzică ușoară. După ce s-a stabilit la Ploiești, a scris romanțe și tangouri. Primul său tango, compus în 1931, s-a intitulat Minciuna (mai cunoscut prin titlul Pe boltă când apare luna).
În doar câțiva ani, Ionel Fernic a devenit autorul a peste patru sute de șlagăre. Multe dintre compozițiile sale s-au bucurat de faimă în epocă și continuă să fie apreciate până în ziua de astăzi.
Din anul 1927, Fernic și-a încercat pentru scurt timp talentul scriitoricesc, publicând un volum de schițe, altul de poezii pentru copii. A fondat și o revistă satirică.
La începutul anilor treizeci, Fernic se mută definitiv în București. Aici face școala de pilotaj de la Băneasa, primind brevetul de zburător. Figurează în evidențele piloților români de turism și sport; tot atunci se arată interesat de parașutism. Este numit directorul Școlii de pilotaj din Cernăuți; va fi medaliat de însuși regele Carol al II-lea cu o distincție importantă, „Virtutea Aeronautică”. Dar în toate zborurile avea alături o chitară pe care o numea - prietena sa.
Ionel Fernic și-a pierdut viața într-un accident aviatic pe data de 22 iulie 1938, la vârsta de 37 de ani fiind pasager al unui zbor pe ruta Varșovia-București-Salonic.
