MEDITAȚII ÎN CHEIA SOL - poeta Radmila Ropovici
S-a născut la 31 august 1972 în satul Florițoaia Veche, raionul Ungheni. Este absolventă a Facultății de Litere a Universității de Stat din Chișinău, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și din România.
A publicat mai multe cărți de poezie, devenind o scriitoare reprezentativă pentru literatura din Republica Moldova.
În 2017 a realizat volumul de interviuri „Reconstituiri cu Ileana Popovici” – un dialog cu mătușa ei, actrița Ileana Popovici, o personalitate în televiziunea, muzica și cinematografia românească.
Radmila Popovici a scris versuri pentru sute de melodii, care au devenit populare în Republica Moldova și în România, precum și versuri pentru spectacole de muzică și teatru.
„Sunt Radmila Popovici, autoare de texte și de poezii. Sunt un om ca și toți alții, care ascultă muzică. Și dacă tot e să spun ce înseamnă muzica pentru mine, aș răspunde simplu: “...mai presus de poezie poate fi doar muzica”. Nu sunt cuvintele mele. Deci, este starea desăvârșită a artei și starea desăvârșită a omului, atunci când ajunge să facă o muzică aproape divină. Pentru că muzica te apropie de divinitate - muzica Muzică!
Se spune că muzica lui Mozart mărește chiar IQ-ul, se spune că muzica lui Mozart este iubire, pentru că nu conține acele stări joase, care te duc în depresie.
Intri într-o biserică, auzi corul și simți cum te restructurezi, cum nu mai ești tu, cel care ai fost până a intra, până a păși pragul bisericii, pentru că acolo se adună acele sunete, ce se îmbină într-un cor. Puterea lor este inexplicabilă. Noi, cu mintea noastră încătușată de tot felul de gânduri, nu ne dăm seama, că de fapt, pur și simplu trebuie să te lași dus de val și să lași muzica să te convingă să fii, dacă e vorba de mare - pe mare, dacă e vorba de adâncuri - în adâncuri, dar să o lași să facă din tine ce știe ea mai bine.
Cu o muzică bună poți ieși din stări foarte grele. Muzica ne vindecă chiar și de pierderea oamenilor apropiați. Am auzit despre persoane, care au ascultat la nesfârșit unul și același cântec, care i-a ajutat să iasă dintr-o mare tristețe, dintr-o mare greutate sufletească. Mă rog, e vorba și de muzica cu vers, pentru că acolo vine împletit mesajul verbal cu mesajul nonverbal, cu sunetul și asta face totul.
Ce mai este muzica? Haideți să ascultăm ploaia și să vedeți câtă muzică conține!
Ieșim într-un câmp de grâne și o să auzim foștetul spicelor, trebuie să vrei să auzi… Sau zăpada… Când este ger și cristalele se lovesc de haina ta, e un sunet extraordinar.
Ce mai e muzica? Chiar am un poem…
”Ai ascultat cumva cum cântă mierea,
Când vrei s-o torni atent să nu se verse.”
…Mierea are așa un sunet, atunci când este turnată, mai ales în vas de sticlă, pentru că sticla are capacitatea de a face rezonanță. Și e un sunet absolut fantastic - el este cristalin. Parcă-ți pare că Dumnezeu vorbește prin mierea aceea. Zumzăitul albinelor e atât de distinctiv de cel al țânțarului… că țânțarul te irită imediat. Sau să ne dăm seama ce înseamnă să auzi cum penele se lovesc de aer, penele unor păsări… iată ce e muzica - e ceea ce ne înconjoară. De ce ne-am dezvățat s-o auzim? Pentru că tehnica ne asurzește. Să încercăm să ne deschidem urechea pentru lucrurile simple, pentru muzica lui Dumnezeu, care este ascunsă în ele. Și nu este atât de ascunsă, pe cât noi ne ferim s-o auzim.”
