Corespondență Bruxelles// Statutul de „țară candidată” la UE
Republica Moldova și Ucraina au primit încă de anul trecut statutul de „țări candidate” la UE. Georgia nu a primit atunci acel statut, deși Tbilisi și Chișinăul au semnat simultan o cerere de aderare la UE, în martie 2022, la opt zile după începerea invaziei Rusiei în Ucraina. Pentru simplii cetățeni, însă, cei care călătoresc în spațiul Schengen și în UE, asta nu schimbă mare lucru pentru moment.
Republica Moldova și Ucraina au primit încă de anul trecut statutul de statutul de „candidat”
Aderarea la UE nu poate însă veni curând, iar procedura este foarte complexă și lungă. Majoritatea experților estimează că Republica Moldova ar putea intra în UE, în cel mai bun caz, după 2030.
În afară de Republica Moldova și Ucraina, „țările candidate” sunt actualmente Albania, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Turcia. UE traversează însă de mai multă vreme ceea ce se numește „oboseala extinderii“. Populația UE, capitalele, partidele politice nu mai doresc o continuare a primirii de noi membri, în special țări sărace est-europene foste comuniste.
Nu există o durată precisă a negocierilor
Apoi, nu există o durată precisă a negocierilor. Ele pot dura ani, iar teoretic chiar decenii. Ele pot fi blocate pe termen nedefinit, la cererea uneia sau alteia din țările membre. Cazul Turciei, de pildă, este unul extrem. Turcia a semnat un acord de asociere cu UE acum 60 de ani: în 1963. Turcia a căpătat apoi statutul de țară candidată în 1999 și și-a început negocierile în 2005. Croația, în schimb, care și-a început negocierile exact in același timp cu Turcia, în 2005, le-a încheiat în 2011 și este deja membră în UE începând din 2013.
„Procedură specială” pentru Ucraina?
Desigur, se poate imagina că cei douăzeci și șapte ar putea crea o „procedură specială”, așa cum o cere Zelenski. Dar chiar și așa, UE este atât de complicată încât procesul tot ar fi foarte lung: negocieri între statele membre, acord unanim, ratificare a reformei tratatului de către Parlamentul European și de către cele douăzeci și șapte de parlamente naționale (sau prin referendum). Experiența arată că e nevoie de cel puțin trei-patru ani pentru a modifica cel mai mic rând de text din tratate...
Negocierile de aderare se duc pe capitole
Negocierile, odată începute, se duc pe capitole, pe sectoare ale economiei, circa 30 cu totul. Negocierile cele mai complicate sunt în general cele din agricultură, siderurgie și textile.
Nu toate capitolele sunt obligatorii. Chișinăul, de pildă, nu are a se preocupa de pescuitul marin. Se pot ivi însă și piedici neașteptate din partea altor țări. Până în 2013, de pildă, negocierile cu Croația fuseseră blocate vreme îndelungată de micuța Slovenie, membru in UE din 2004, care avea o serie de dispute cu Croația, moștenite din perioada iugoslavă. Slovenia are un drept de veto, ca toți ceilalți membri, in chestiunea extinderii, si a căutat sa obțină de la Croația cat mai multe concesii, in special un coridor lărgit in apele teritoriale din zona peninsulei Istria si in chestiunea unor fonduri blocate într-o fosta banca iugoslavă încă de la declanșarea războaielor din Balcani.
În sfârșit, există actualmente un consens tacit printre membrii UE că odată cu primirea Croației în 2013, acum aproape un deceniu deja, extinderea UE se va opri, cel puțin pe termen mediu.
Alegerile europene din 2024: un obstacol
Apoi, extinderea Uniunii n-ar fi deloc o temă populară în alegerile europene care vor avea loc in iunie 2024. Se adaugă la asta faptul că Uniunea Europeană nu poate primi o țară cu frontiere neclare sau care are trupe străine pe teritoriul său (forțele rusești din regiunea separatistă, în cazul Republicii Moldova).
Singurul alt caz care putea constitui un precedent este Cipru, primit în UE în 2004, în pachetul de zece țări de atunci, dintre care opt est-europene. E ceea ce a fost numit atunci un Big Bang politic, dar e limpede azi că acel Big Bang din 2004 a fost o greșeală. Majoritatea acelor țări nu erau pregătite politic, economic, social și cultural să intre în UE, o vezi din derivele actuale ale Poloniei și Ungariei.
Metoda Germaniei comuniste DDR/RDG, care nu a avut de negociat
Cam un deceniu de negocieri a fost până acum media, odată primit statutul de candidat, pe care, dacă Pentru Republica Moldova, cea mai rapidă soluție, potrivit multor analiști ar fi o unire cu România. Eventual după metoda Cuza, având aceiași candidați de o parte și de alta a Prutului.
Cum? UE nu ar fi de acord cu o asemenea primire a Chișinăului pe ușa din dos? Dar marile puteri nu fuseseră de acord nici cu unirea de la 1859, punând condiția să fie doar pe durata mandatului lui Cuza, ba chiar la fel a fost primită și fosta Germaniei comunistă DDR/RDG, care nu a avut de negociat absolut nimic. țări candidate” la UE.
Georgia nu a primit atunci acel statut, deși Tbilisi și Chișinăul au semnat simultan o cerere de aderare la UE, în martie 2022, la opt zile după începerea invaziei Rusiei în Ucraina. Pentru simplii cetățeni, însă, cei care călătoresc în spațiul Schengen și în UE, asta nu schimbă mare lucru pentru moment.
Autor: DAN ALEXE
