Cultură

Personalitatea săptămânii // Anatol Chiriac, la 70 de ani

„Orele se trec ca florile” și astăzi, 9 octombrie, compozitorul șlagărelor „Orele”, „Primăvara va veni”, „De-aș avea”, „Romantică” ș. a., maestrul Anatol Chiriac își celebrează cea de-a 70-a aniversare. Compozitor, profesor, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, Anatol Chirac este un nume de colecție al culturii românești. Pe parcursul carierei sale fulminante, a lansat numeroase compact-discuri cu șlagăre, muzică simfonică, vocal-simfonică, de cameră, instrumentală și melodii pentru copii. În 1987 muzica sa a ajuns tocmai în Japonia și Mozambic, acolo unde a întreprins turnee alături de formația sa de muzică ușoară. Însă, ascensiunea spre afirmare nu este deloc ușoară, implică nenumărate realizări. Despre performanțele sărbătoritului zilei, Anatol Chiriac, aflați din articolul următor.

Anatol Chiriac s-a născut la 9 octombrie 1953, în orașul Sverdlovsk, Rusia, în familia lui Gherasim și a Valentinei Chiriac, aflați acolo în legătură cu serviciul militar al tatălui. În anul 1956, familia Chiriac a revenit în Coșernița, raionul Florești.

Primii pași în muzică i-a făcut în copilărie, cântând la trompetă în fanfara Școlii Medii din Coșernița. Tot atunci, a studiat și baianul cu profesorul de muzică Gheorghe Cojocaru.

Între anii 1968-1972, a învățat meseria de electromecanic la Tehnicumul Electromecanic din Chișinău (actualmente, Centrul de Excelență în Energetică și Electronică), perioadă în care a făcut parte și din orchestra instituției. În anii 1972-1978, a urmat Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (în prezent, Centrul de Excelență în Educație Artistică „Ștefan Neaga”), specializat în teoria muzicii. A absolvit Facultatea de Teorie și Compoziție din cadrul Conservatorului de Stat „Gavriil Musicescu” (1980-1985, în prezent, Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), în clasa profesorului Pavel Rivilis, care i-a marcat cariera.

A devenit compozitor de muzică instrumentală de cameră, pentru copii, simfonică, ușoară și vocal-simfonică, deosebit de popular în fosta URSS și profesor universitar.

A debutat în 1977 cu piesa „De-aș avea”, pe versurile lui Mihai Eminescu, în interpretarea lui Ștefan Petrache. Până în anul 1978, a fost muzicant în ansambluri de amatori. Apoi, împreună cu interpreta Silvia Chiriac, a activat în formația de muzică ușoară a Sofiei Rotaru din Ialta – „Cervona Ruta” (1978-1980), pe care a condus-o, organizând turnee în fostele republici sovietice.

În anii ’80, a compus muzică pentru spectacolele desfășurate la Teatrul Academic, Muzical-Dramatic de Stat „A. S. Pușkin” din Chișinău (actualmente, Teatrul Național „Mihai Eminescu”) și la Teatrul Republican de Păpuși „Licurici”. În același an, a lansat prima piesă, interpretată de Silvia Chiriac – „Veni-va dragostea”, iar cântecul „Mi-e dor de tine, mamă!” a fost unul de debut, în colaborare cu Grigore Vieru.

În perioada 1985-1990, a activat, în calitate de cadru didactic, la Școala de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău și la Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu”, unde a predat solfegiul și teoria muzicii. În anii 1989-1994, a fost redactor-șef al Redacției muzicale de la Radio Moldova.

În anii ’80-’90 ai secolului trecut, a lansat șlagărele: „Romantică”, „Tinerețe-floare”, „Orele”, „Primăvara va veni”, „Copilărie”, „Flori”, „Apără-mă, floare de tei!”, „Podul de flori”, „Viața”, „Întoarce-te!”, „Deschideți ușa!” ș.a., interpretate de Maria Bieșu, Sofia Rotaru, Ion Suruceanu, Olga Ciolacu, Silvia Chiriac, Anastasia Lazariuc, Mirabela Dauer, Ricu Vodă, Mihai Volontir ș.a.

În 1984, a compus „Cantata pentru solist, cor și orchestră”, interpretată de Maria Bieșu și Corul și Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat din Chișinău (actualmente, Filarmonica Națională „Serghei Lunchevici”), dirijată atunci de Dumitru Goia.

În anii 1985-1992, piesa instrumentală „Mihaela” a fost difuzată zilnic în cadrul programului televizat unional „Vremea” din Moscova, iar piesa „Decembrie cel sfânt”, în interpretarea duetului Silvia Chiriac și Ricu Vodă (1989), i-a adus popularitate și în România.

A colaborat cu renumiții poeți Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Teo Chiriac, Anatol Ciocanu, Iulian Filip ș.a. La 27 august 1990, în calitate de deputat independent al Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a XII-a (1990-1994), a semnat Declarația de independență a noului stat.

În 2007, a constituit o formație cu care a reactualizat repertoriul vechi și a înregistrat piese noi: „Frați români de pretutindeni”, interpretată de Silvia Chiriac și Denis Latîșev, „Lacrimile Fecioarei” (pentru nai și orchestră simfonică), „Rafael” (pentru chitară și orchestră), „Famen” (pentru chitară acustică și orchestra simfonică), „Mama” (pentru pian și orchestră simfonică), dedicată poetului Grigore Vieru.

Pentru creații muzicale excepționale, a fost decorat cu Medalia „Meritul Civic” (1990), distins cu titlul onorific Artist al Poporului (2010), Ordinul de Onoare al Republicii Moldova (2011), Ordinul Republicii (2012). Este deținător al Premiului Național al Republicii Moldova (2020).

Gabriela Știrbu

Gabriela Știrbu

Autor

Citește mai mult