Corespondență Bruxelles// Articolul 5 al NATO și spaimele României în fața Rusiei
După săptămâni de negare, pe 30 septembrie, Bucureștiul a recunoscut că a detectat o posibilă încălcare a spațiului său aerian de către Rusia în timpul atacurilor nocturne împotriva Ucrainei vecine. Armata română și-a anunțat atunci intenția de a-și apropia apărarea antiaeriană de satele de pe Dunăre și de a adăuga posturi de observare și patrule în regiune.
România rămâne însă foarte prudentă. Într-un interviu pentru cotidianul francez Libération, fostul înalt oficial la Ministerul Apărării din România, Claudiu Degeratu, care a condus secția Apărare din cadrul delegației permanente a României la sediul NATO de la Bruxelles explică atitudinea prudentă și neliniștea autorităților române în fața războiului din Ucraina, care se revarsă din ce în ce mai mult pe teritoriul lor.
El spune: „Liderii noștri evită orice formă de avertizare și aleg o abordare destul de pasivă, de parcă ar crede că ar fi suficient să aibă o strategie politică. Dar avem nevoie de o strategie militară și de apărare teritorială în regiunile de frontieră. Autoritățile române se pricep foarte bine să pară nonșalante, chiar și atunci când amenințarea este aproape. Mai întâi au negat, apoi au recunoscut o parte din informațiile furnizate de Kiev, potrivit cărora dronele căzuseră pe teritoriul României”.
Marea întrebare care se pune astăzi este în ce măsură dronele rusești folosesc spațiul aerian românesc pentru a ocoli apărarea ucraineană înainte de a ataca porturile Ismail sau Reni? Dacă aceste drone ar intra pe teritoriul ucrainean din, să zicem, sudul Odesei, ar fi distruse rapid. Aceasta este o problemă foarte sensibilă, în special în cadrul NATO. Autoritățile române au refuzat de mult să o confrunte oficial, dar la mijlocul lunii septembrie au extins restricțiile de zbor în spațiul aerian, de la 8 la 20 de kilometri de graniță. Rusia a transformat Delta Dunării într-o zonă gri și ignoră protestele miniștrilor noștri care îi cer politicos să nu mai bombardeze porturile ucrainene de la graniță.
Libération îl întreabă atunci dacă această situație ar putea să declanșeze articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, care consacră principiul NATO de apărare colectivă.
Expertul spune: — „Interpretarea articolului 5 este o chestiune de voință politică. În primul rând, dacă autoritățile române știu că rușii au trecut granița cu drone, pot discuta cu celelalte țări ale Alianței în baza articolului 4. Dacă încălcările se repetă, atunci autoritățile trebuie să decidă dacă acest lucru este o problemă cu articolul 5. Pentru că dacă Rusia continuă să ne violeze spațiul pentru a efectua bombardamente, nu este o greșeală: este o strategie. Dar România se confruntă cu o dilemă foarte delicată: cum să-și protejeze teritoriul, fără a forța Alianța să declanșeze articolul 5 și să se treacă în război? Unii aliați, cum ar fi Italia sau Spania, ar fi probabil furioși să fie atrași în acest război împotriva Moscovei din cauza încălcării spațiului aerian de către câteva drone. Aceasta este o situație unică și nouă și nu suntem pregătiți pentru aceasta. Inclusiv pentru analiza resturilor de drone. În același timp, nu știm cum să descurajăm Kremlinul. Și spre deosebire de Polonia sau Țările Baltice, România încearcă să evite orice discuție politică despre Rusia”.
Și el continuă: — „Nu vrem să provocăm Rusia, pentru că ne temem că Moscova va lua măsuri de represalii împotriva României sau a Republicii Moldova, unde locuiesc mulți cetățeni cu dublă cetățenie, română și moldovenească. Dincolo de asta, trebuie să înțelegem că este o întrebare electorală: în 2024, România va vota la toate nivelurile de putere (alegeri europene, locale, generale și prezidențiale). Ucraina are o imagine proastă în România, din cauza vechilor gelozii teritoriale. În mentalitatea unei părți a populației, rușii și ucrainenii sunt toți slavi, foști sovietici. Sprijinul Bucureștiului pentru Kiev este descurajat de unii români. Populiștii [din partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)] și știrile false de pe rețelele de socializare stârnesc gelozii comparând, de exemplu, ajutorul acordat refugiaților ucraineni cu cel acordat familiilor românești. Din același motiv, România nu este pregătită să coopereze militar cu ucrainenii, să-și împărtășească informațiile în timp real. Preferăm chiar să vindem arme americanilor sau germanilor, care apoi le dau ucrainenilor. Toate acestea ca să nu se poată spune că România vinde arme Ucrainei”.
