Personalitatea săptămânii // Dimitrie Cantemir, 350 de ani de la naștere
Astăzi, 26 octombrie, se împlinesc 350 de ani de la nașterea celui mai mare reprezentant al umanismului românesc, Dimitrie Cantemir. Domn al Moldovei între anii 1710-1711, Cantemir a avut o formație enciclopedică cu preocupări în diferite domenii: istorie, filosofie, literatură, matematică, limbi orientale, muzică. A fost o personalitate multilaterală, care a realizat prima sinteză a culturii naționale, pregătind apariția iluminismului. Majoritatea operelor sale se bazează pe o vastă documentație, el folosind izvoare străine în limbile germană, franceză, rusă, polonă, turcă. Date biografice despre acest erudit de faimă europeană vă dezvăluie articolul următor.
Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, la Iași. Adolescentul Dimitrie a avut parte de instruire temeinică la Colegiul Vasilian din Iași și în familie, cu pregătire excelentă în universitățile occidentale. Și-a continuat studiile la Academia Patriarhiei din Constantinopol și la diferiți cărturari turci de la care a însușit limbile, istoria și cultura orientală. În perioada aflării în capitala otomană (peste 20 de ani, cu anumite întreruperi când revenea în Moldova), a întreținut relații cu mulți dintre înalții demnitari turci, bucurându-se de încredere în anturajul sultanului.
În 1699, s-a căsătorit cu domnița Casandra Cantacuzino, fiica lui Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești. Vine la domnie sprijinit de Curtea Otomană, în condițiile declanșării Războiului Ruso-Turc. Încearcă să recâștige independența Țării Moldovei, încheind alianță cu Petru I, țarul Rusiei. După înfrângerea armatelor ruso-moldovene la Stănilești (1711), cu urmări grave pentru Țara Moldovei (jafuri de proporții, instaurarea domniilor fanariote ș.a.) și pentru sine (pierderea scaunului domnesc și averilor din Moldova și Istanbul), s-a refugiat în Rusia, la Harkov, unde a trecut prin încercări grele, între care moartea Casandrei (1713) și a doi copii.
În 1714, se stabilește la Moscova, unde, timp de câțiva ani, se dedică activităților cărturărești și întreține legături cu savanți străini, germani, fiind ales membru al Academiei din Berlin. În paralel, a întreținut ample relații cu înalta aristocrație rusă și diplomați străini. În 1720, se căsătorește cu Anastasia, fiica generalului rus Ivan Trubețkoi, după care, în 1721, devine membru al Senatului și consilier de taină al țarului. Pe parcursul aflării în autoexilul rusesc, a manifestat interes constant față de situația din țările române și Imperiul Otoman.
Personalitate prodigioasă, cu preocupări enciclopedice, poliglot, comparabil cu umaniștii Renașterii, a lăsat peste 40 de lucrări importante. Este fondator al beletristicii românești („Istoria ieroglifică”, roman în care se îmbină satira savantă cu utilizarea umoristică a erudiției).
Ca muzician profesionist, a compus melodii de tip oriental și a inventat primul sistem de notare pentru muzica turcească („Cartea științei muzicii după felul literelor”).
Un rol important în popularizarea scrierilor lui Dimitrie Cantemir în Occident l-a avut fiul său, Antioh, prin al cărui efort a văzut lumina tiparului „Istoria Imperiului Otoman” în limbile engleză, franceză și germană.
După stingerea sa din viață la 23 august 1723, a fost înhumat la Mănăstirea grecească „Sf. Nicolae” din Moscova, însă mormântul nu i s-a păstrat. Osemintele lui Dimitrie Cantemir, readuse în 1935 în România, se află la Biserica Domnească „Trei Ierarhi” din Iași. Pe lespedea raclei sale stă scris: „Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei”.
