MEDITAȚII ÎN CHEIA SOL – compozitorul și interpretul Marian Stârcea
Marian Stârcea s-a născut în familia cunoscutului compozitor și pedagog Alexei Stârcea, care era și un vocalist de excepție. În anul 1982 absolvește Institutul de Arte, iar în anul 1988 -Conservatorul „Gavriil Musicescu”. Au urmat doi ani de studii postuniversitare la Conservatorul „P. I. Ceaicovski” de la Moscova. Pe parcursul anilor 1992-1993 și-a perfecționat măiestria la Academia de Muzică și Dans „Rubin” din Israel în domeniul muzicii moderne.
Marian Stârcea compune muzică de cameră, simfonică, vocală, muzică de film și de estradă. Colaborează cu mai mulți interpreți de pe ambele maluri ale Prutului. Este deseori invitat ca membru al juriului la diverse concursuri și festivaluri naționale și internaționale. Este Director artistic al Filarmonicii Naționale „Serghei Lunchevici” din Chișinău.
„Eu văd prin muzică lumină. Muzica aduce lumină nu numai în mod fizic, dar este și o lumină sufletească. Muzica îi face pe oameni mai buni. Mulți nu observă că se întâmplă cu ei acest lucru. Pur și simplu nu înțeleg, dar datorită muzicii oamenii sunt așa cum sunt. Nu există un om care nu ar iubi muzica.
Muzica este o limbă internațională. Nicio altă artă nu este atât de dezvoltată ca materie de comunicare cum este muzica. Cred că este ceva care pătrunde și în alte genuri de artă. Spre exemplu, filmul nu poate exista fără muzică, dar muzica poate exista fără film. Muzica este liberă ca nicio altă artă, este foarte puternică, pătrunde în orice colțișor.
Nu știu de ce, audiind o piesă, de Ceaicovski să zicem, mă prind des la gândul că ar putea să-mi dea chiar și lacrimi. Nu știu ce se întâmplă, dar mă tem că dacă emotivitatea mea se va dezvolta cu așa viteză, voi începe să plâng la concerte sau la alte manifestări, sau în fața televizorului, ascultând ceea ce înțeleg, ceea ce-mi place, ceea ce pătrunde în sufletul meu... Poate se suprapun și alte aspecte - de nostalgie, de vise realizate, nerealizate... Toată multitudinea aceasta de emoții creează stările prin care treci ascultând muzică.
Sonata Lunii de Beethoven am ascultat-o pentru prima dată la o vârstă fragedă. Mie îmi pare, de fapt, că este creația muzicală ideală, care reflectă esența muzicii, demonstrează ce este amplitudinea și profunzimea, trecând de la un lirism tragic spre lumină și apoi toate emoțiile revarsându-se într-o furtună care parcă concepe ceva... Cred că asta a fost una din cele mai mari emoții pe care le-am trăit ascultând muzica”.
