Corespondență Bruxelles// Ce ar putea incetini sau bloca negocierile Moldovei și Ucrainei cu UE
Republica Moldova este pe moment cu totul legată de Ucraina, din perspectiva europenilor, și nu se poate imagina că ar putea fi tratată separat. Este o întreagă strategie europeană aici și așa s-au făcut extinderile în trecut, pe grupuri.
Este ceea ce e numit neoficial o tratare „la pachet”. Ajunge să amintim la acel „Big Bang” din 2004, când au fost primite deodată zece țări, dintre care opt, în afară de insulele Malta și Cipru, erau țări foste comuniste și care până în 1989 cunoscuseră cu toatele numai regimuri autoritare. Apoi, în 2007, au urmat România și Bulgaria, tot „la pachet”. Sigur, se poate invoca exemplul Croației, primită singură în 2013, însă asta s-a putut pentru că Croația era atunci singura țară din Balcani care avea statutul de candidat și care își dusese la capăt negocierile. Mai concret: între momentul în care Croația a primit statutul de candidat și aderarea la Uniune s-au scurs 10 ani, iar negocierile propriu-zise au durat 6 ani.
În cazul Republicii Moldova și al Ucrainei, procesul ar putea lua mult timp. Sigur, dacă negocierile încep în 2024 și durează doar 6 ani, ca în cazul încurajator al Croației, atunci nu este exclus ca ele să se încheie în 2030, cum cred cei mai optimiști. Trebuie însă amintit că Croația nu avea teritorii ocupate de o putere ostilă, cum e cazul Chișinăului și al Kievului.
Apoi, Croația ar fi putut teoretic adera chiar mai repede, însă negocierile ei au fost încetinite multă vreme de micuța sa vecină Slovenia, care, ca membru în UE, avea un mini-conflict cu Zagrebul în legătură cu delimitarea apelor teritoriale și bloca sistematic negocierile, până când a obținut satisfacție. Ar ajunge așadar, în negocieri, ca o țară sau alta să opună un veto, indiferent de domeniul, de exemplu în agricultură, unde Ucraina sperie producătorii europeni prin capacitatea sa de a exporta grâne și alte produse agricole, sau ca Ungaria să protesteze în legătură cu situația minorităților, ca procesul negocierilor să fie încetinit.
Viktor Orbán a lăsat deja de înțeles că ar fi gata să blocheze prin veto candidatura Ucrainei, din cauza situației minorității maghiare din Ucraina și din pricina legislației recente care restrânge folosire limbilor minoritare în administrație și învățământ. Este greu de crezut, dacă Ungaria blochează Ucraina, că s-ar începe negocierile cu Chișinăul, deoarece, cum am spus, cele două țări vin „la pachet”.
Apoi, rămâne și faptul că începerea negocierilor ar fi în ajunul alegerilor europene, care vor avea loc în luna iunie 2024 și în perspectiva cărora se anticipează un val de creștere a popularității partidelor de dreapta, dreapta extremă și euro-sceptice, care se pot baza pe spaima populației în fața unei noi extinderi a UE. Altfel zis, se constată o "oboseală a extinderii", iar mulți în țările occidentale nu sunt încântați de perspectiva primirii a noi țări est-europene foste comuniste și sărace - nu doar Republica Moldova, dar și țările din Balcanii de Vest.
Totuși, situația Republicii Moldova este potențial mai simplă decât cea a Ucrainei. De pildă, Chișinăul nu va avea de negociat în unele capitole în care nu se încadrează, cum ar fi legislația europeană a pescuitului marin.
AUTOR: Dan Alexe
