Evocări // Omagiu compozitorului Ștefan Neaga
Mult apreciatul pianist, dirijor și compozitor Ștefan Neaga a văzut lumina zilei în primul an al secolului XX, mai exact la 24 noiembrie 1900 în orașul Chișinău, într-o familie de lăutari. Bunicul său era cobzar, tatăl cânta la vioară. Din frageda copilărie a simțit farmecul melodiilor naționale moldovenești, dându-i astfel posibilitatea, ca la o vârstă destul de fragedă să țină vioara în mână și să acompanieze după auz melodiile din repertoriul orchestrelor de instrumente populare. Studiile muzicale le-a început la 8 ani, la Școala de Muzică din Chișinău.
Pleacă la București pentru a-și continua studiile muzicale. Calea sa de afirmare are loc în cadrul orchestrei de muzică populară a minunatului viorist Grigoraș Dinicu, care a găsit în persoana tânărului muzician basarabean nu numai un interpret talentat, dar și un adânc cunoscător al cântecelor și dansurilor populare. Repertoriul muzical în taraful lui Gr. Dinicu era alcătuit în bună parte din romanțe și arii naționale, care ia permis lui Ștefan Neaga să păstreze legătura cu muzica populară și să prelucreze mai multe dintre aranjamentele orchestrei. Cultura muzicală bucureșteană a jucat un rol important în formarea stilului artistic, permițându-i să-și lărgească și orizontul cunoștințelor muzicale.
Primele lucrări ale compozitorului au apărut în anii ’30 ai secolului XX: o simfonie, o sonată de pian, o sonată de vioară și pian, câteva piese instrumentale pentru ansambluri de cameră, trei schițe somfonice (Dor de țară, La joc, Februarie cu brumă și zăpadă), piese de pian și altele. Unele din ele au fost menționate la Concursul național de compoziție „George Enescu”. Aceste lucrări au fost punctul de pornire al creației compozitorului, căci în continuare lucrările lui vor purta haina originalității, imprimate cu artă populară, una din trăsăturile de bază ale întregii sale creații componistice.
În 1937 pleacă într-un turneu la Paris împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu, rămâmând acolo pentru o perioadă mai îndelungată, timp în care își perfecționează cunoștințele la Școala normală de muzică. A avut ca pedagogi pe muzicienii cu renume mondial – pianistul Alfred Cortot, dirijorul Charles Munch, compozitoarea Nadia Boulanger. Aflându-se în străinătate, Ștefan Neaga își încerca acordurile sufletului în crearea pieselor muzicale despre meleagurile natale. În 1940 el scrie una dintre cele mai reușite creații de talent – Doina pentru oboi cu acompaniament de orchestră, iar doi ani mai târziu, în timpul războiului a creat cea de-a doua Doină – pentru soprano de coloratură și orchestră, scrisă de asemenea în stil național cu utilizarea elementelor de improvizație ale doinelor moldovenești. În 1942 realizează Fantezia moldovenească pentru vioară, pian și orchestră de coarde, o adorabilă piesă muzicală, care redă tabloul unei sărbători populare. Muzica fanteziei amintește de melodiile romanțelor și ale dansurilor naționale.
A fost profesor la Conservatorul din Moscova timp de un an, apoi la Conservatorul din Chișinău în perioada 1947-1951. Din anul 1945 și până la sfârșitul vieții este dirijor al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Naționale din Moldova. A părăsit această lume la doar 50 de ani împliniți.
AUTOR: Vasile Mereuță
