Corespondență//Ambiguitățile germane privind relațiile comerciale cu China dăunează coeziunii UE
Diviziunile și neînțelegerile dintre Franța și Germania nu se limitează doar la modalitățile ajutorării Ucrainei în fața agresiunii ruse. O altă sursă de tensiuni crescânde între Paris și Berlin este dată de relațiile comerciale cu China.
Într-un moment în care Comisia Europeană, sub încurajarea Parisului, își înăsprește tonul și lansează proceduri de denunțare a practicilor comerciale neloiale ale Pekinului, Germania continuă nestingherită să mizeze pe exporturile spre China.
Patru companii germane – Volkswagen, Mercedes, BMW și BASF – reprezintă astăzi mai mult de o treime din investițiile europene în China. În timp ce investițiile marilor companii germane rămân masive în China, cancelarul Olaf Scholz face totul pentru a cruța Pekinul. Această politică pe termen scurt, care sub pretextul pragmatismului, urmărește să salveze interesele industriei germane, riscă să prejudicieze interesele europene.
Berlinul nu vrea să piardă uriașa piață chineză, dar deocamdată totul indică faptul că situația va continua să se deterioreze pentru Germania. China a ajuns-o din urmă cu decalajul său tehnologic în multe sectoare. Mai presus de toate, Pekinul, în ciuda încetinirii actuale a economiei sale, își accelerează investițiile în industrie, provocând o supracapacitate semnificativă care încurajează dumpingul. Impactul este deja vizibil asupra exporturilor germane către China, care au scăzut cu 9 % în 2023. Amenințarea chineză se exercită acum pe piețele terțe, în Europa, precum și în țările emergente
Concurența dintre China și Germania nu poate decât să se intensifice, ceea ce va forța inevitabil Berlinul să-și întărească pozițiile față de Beijing. Întrebarea este când. Între timp, China joacă pe diferențele de opinii dintre Paris și Berlin. Ca răspuns la ancheta declanșată de Comisia Europeană cu privire la subvențiile chineze acordate sectorului său auto, Beijingul amenință cu măsuri de represalii asupra… coniacului francez.
Industriei germane îi este și mai greu să întoarcă pagina, căci piața chineză a constituit un adevărat Eldorado pentru ea. Multă vreme, mările industrii germane au reușit să facă din China o sursă formidabilă de profituri. Logica conform căreia profiturile realizate în China finanțează ocuparea forței de muncă și inovația în Germania a creat o dependență de care Berlinul se luptă astăzi să se desprindă.
Dar, în fața creșterii industriei chineze, cotele de piață și profitabilitatea companiilor germane sunt în scădere. Logica ar fi dictat să existe o schimbare strategică constând în reducerea expunerii lor în China și diversificarea investițiilor. În mod paradoxal, se asistă la mișcarea opusă.
Între 2009 și 2021, exporturile germane către China au crescut cu 136 %, pentru a reprezenta acum dublu față de cele ale Franței, Regatului Unit și Italiei combinate, indică firma de cercetare Rhodium Group . În ultimii opt ani, ponderea Germaniei în totalul investițiilor străine directe ale Uniunii Europene în China a crescut, în medie, la 58 %, cu 20 de puncte procentuale mai mult decât în deceniul precedent.
Dacă Comisia Europeană a făcut un bilanț al necesității de a reechilibra relațiile cu China, ambiguitățile germane slăbesc acest discurs de fermitate. Cu toate astea, lipsa de coerență nu poate decât să beneficieze Chinei. Olaf Scholz urmează să plece la Pekin la jumătatea lui aprilie, în timp ce Emmanuel Macron îl va primi pe Xi Jinping în mai. Ar fi dăunător pentru UE dacă fiecare dintre cei doi ar continua să joace separat.
AUTOR: Dan Alexe
