Corespondență//Ar putea oare UE trimite în Republica Moldova solicitanți de azil?
Parlamentul European va discuta astăzi, 10 aprilie și va supune la vot o reformă a legislației UE privind migrația și azilul, care conține o dispoziție pentru trimiterea solicitanților de azil într-o țară terță „sigură”. Printre numele de țări propuse de unii europarlamentari se numără și Republica Moldova.
Conceptul de a folosi țări terțe pentru a trimite acolo solicitanți de azil ajunși în Europa a fost deja aplicat într-un acord pe care Italia l-a încheiat recent cu o națiune din afara UE, cu Albania.
Cu toate acestea, legislația UE ar cere să se arate o „legătură” între solicitantul de azil și țara în care este trimis.
Mai mulți europarlamentari și politicieni europeni, în special de dreapta, au propus deja această idee de a trimite solicitanți de azil în țări externe, chiar dacă UE nu ar putea să meargă atât de departe încât să imite Marea Britanie și planurile Londrei de a transporta migranți ilegali în Rwanda, în Africa.
Guvernul lui Rishi Sunak ar dori ca Rwanda să devină națiunea gazdă permanentă a tuturor solicitanților de azil care au ajuns „ilegal” pe teritoriul Marii Britanii, indiferent dacă aceștia au vreo legătură cu națiunea din Africa Centrală.
Câteva țări UE – Austria și Danemarca – și-au exprimat interesul să urmeze în mod deschis exemplul Marii Britanii. Iar o creștere a cererilor de azil în Europa, împreună cu o creștere așteptată pentru extrema-dreapta la alegerile europene din iunie, au contribuit la împingerea celui mai mare grup al Parlamentului European, Partidul Popular European (PPE), conservatorii, în această direcție.
PPE – din care face parte șefa Comisiei Europene Ursula von der Leyen – a făcut o propunere similară în manifestul său electoral. Jens Spahn, membru al partidului Uniunea Creștin Democrată din Germania, care face parte din PPE, a susținut că mai puțini migranți ilegali ar încerca să ajungă în Uniunea Europeană „dacă este evident că în 48 de ore ei vor fi trimiși într-o țară sigură, în afara UE”, evocând ca posibilități Rwanda, Georgia și Moldova.
Această idee a fost deja criticată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a emis un aviz negativ.
Teoretic, o astfel de măsură nu ar fi posibilă în Uniunea Europeană pentru că nu este în conformitate cu actualul cadru legislativ și nici cu reformele care vor fi supuse la vot. Trebuie apoi ca si țara țintă -- să spunem Republica Moldova -- să fie de acord, iar obstacolele juridice rămân uriașe.
UE tratează cu vecinii
În ceea ce privește ONG-urile și organizațiile caritabile pentru migranți, aceștia critică ferm pactul privind migranții și azilul de revizuire a regulilor actuale ale UE și atacă și ideea ca statele UE să trimită migranți în așa-numitele țări „sigure”.
Adevărul este că oficialii UE care au semnat deja acorduri, cu Tunisia, Egiptul și Turcia, le-au considerat instrumente utile pentru a ajuta la stoparea migrației ilegale către țărmurile Europei
Acordul cu Tirana prin care Italia vrea să trimită migranți în Albania
La începutul lunii noiembrie 2023, Giorgia Meloni, șefa guvernului italian de dreapta, a anunțat semnarea unui acord cu autoritățile de la Tirana pentru crearea în Albania a două centre pentru refugiații nedoriți salvați de marina italiană în Mediterana.
Conform acordului, treizeci și șase de mii de migranți ar fi mutați în Albania în fiecare an. Meloni a semnat deja un memorandum de înțelegere în acest sens cu președintele albanez Edi Rama. Concret, pactul dintre cele două țări prevede construirea a două centre în Albania, adică în afara Uniunii Europene, pentru a caza migranții salvați pe mare de ambarcațiunile marinei italiene.
Anunțul a surprins și a stârnit critici: responsabila pentru drepturile omului a Consiliului Europei, Dunja Mitjatovic, a criticat consecințele acordului și s-a declarat preocupată față de ceea ce se consideră a fi o tendință europeană de externalizare a gestionării azilului pentru migranți, făcând astfel aluzie la Marea Britanie și Danemarca.
La Bruxelles, de asemenea, Comisia Europeană a intervenit, spunând că "Acordul privind migrația dintre Italia și Albania trebuie să respecte legislația UE și pe cea internațională.”
Intre timp, s-a anunțat deja că prima structură, un centru de recepție și triaj, va fi instalată în portul Shëngjin, din nordul țării și va avea ca scop principal identificarea persoanelor. Al doilea, situat pe o fostă bază militară din Gjadër, la aproximativ douăzeci de kilometri de locul de debarcare, va servi drept centru de detenție în așteptarea procedurilor de procesare a cererilor de azil sau a eventualelor măsuri de expulzare.
Formal, cele două structuri care ar trebui să fie operaționale în primăvară vor fi administrate de Roma. Totuși, activitățile de pază în aer liber vor fi încredințate poliției locale, Italia plătind pentru aceasta. Cele două centre vor fi așadar guvernate sub jurisdicția italiană, un punct care a stârnit îngrijorări cu privire la aplicarea extrateritorială a legislației italiene și UE într-o țară din afara celor 27 ale UE.
Nesfârșite probleme juridice și logistice
Rămân apoi nesfărșite probleme, deocamdată fără răspuns. Odată completate operațional, centrele ar trebui să primească 36.000 de migranți dacă totul merge impecabil. Dar cum va funcționa un asemenea centru din punct de vedere legal? Ce probleme trebuie rezolvate cu Uniunea Europeană? Cine va lua înapoi oamenii respinși și cum? Cine îi va primi ?
Întrebarea: cine se va ocupa de deportarea solicitanților respinși rămâne așadar neclară. Rapoartele inițiale sugerau că sarcina va fi îndeplinită de autoritățile albaneze, dar premierul Rama a spus ulterior că va cădea mai întâi pe umerii italienilor.
AUTOR: Dan Alexe
