Corespondență//În Mediterana, țările UE învață să lupte fără ajutorul SUA
Noul exercițiu maritim al NATO „Neptune Strike” pare repetiția generală a unui viitor apropiat în care apărarea Europei va trebui să se bazeze mult mai mult pe propriile forțe decât pe sprijinul protector tradițional al SUA. Actualele manevre maritime din Mediterana sunt o revoluție militară care nu se naște atât din planurile de abandonare a Alianței evocate de Donald Trump, cât din conștientizarea că amenințările au încetat să mai fie teoretice.
Iată în sfârșit manevre NATO masive la care nu participă Statele Unite. Și este pentru prima dată și când turcii participă masiv la „Neptune Strike”: și-au trimis portavionul „Anadolou”, pe care după interzicerea americană de vânzare a avioanelor F35 care Turcia l-au transformat pentru a lansa drone mari, adevărate avioane de luptă fără piloți, proiectate de aceeași industrie care a făcut și dronele Bayraktar, devenite celebre la începutul conflictului din Ucraina.
Ankara a menținut comanda directă a echipei sale, formată din cinci nave, care acționează însă în acord cu celelalte forțe ale Alianței.
Luni, turcii au apărut în fața portului Otranto, dar nu pentru a repeta asediul din 1480: împreună cu o navă franceză au preluat controlul asupra accesului la Marea Adriatică, cu grupuri de scafandri împrăștiați de-a lungul coastei albaneze în căutare de capcane ascunse în Marea Adriatică, pe fundul apei.
Aceste mari manevre dizolvă orice rivalitate veche sau recentă între armatele naționale. Marinari spanioli și turci pot fi văzuți debarcând împreună în regiunea în care strămoșii lor s-au ciocnit reciproc în bătălia de la Lepanto acum aproape cinci secole. Și mai surprinzător, Atena și Ankara au lăsat tensiunile deoparte și prin medierea marinarilor din Madrid sincronizează antrenamentele în fața plajelor din Creta și a insulelor Dodecanez unde până în urmă cu doi ani existau tunuri antiaeriene autopropulsate,
În total, vor fi implicate 24 de nave de război, 48 de avioane și 4.600 de militari. În acest nou climat, Parisul s-a hotărât asupra unui gest fără precedent: a lăsat ca NATO să conducă nava sa amiral, portavionul nuclear „Charles De Gaulle” , care a trecut sub comandamentul NATO din Napoli. Este flancat de șapte distrugătoare și fregate, dintre care doar unul provine de la Marina SUA . Și chiar dacă în ultimul moment nava SUA „Eisenhower” s-a întors în Mediterana, coaliția totuși s-a organizat să se descurce fără ea, fără SUA, mizând pe portavioanele spaniole, turce, franceze și pe italianul „Cavour” , singurul echipat cu ultima generație a avioanelor F-35B.
Cu toate acestea, marinarii spanioli, ca și cei din alte țări NATO, posedă doar câteva rachete antiaeriene portabile: nu au instrumente electronice de bruiaj sau alte arme pentru a opri aeronave telecomandate... Americanii rămân cei mai buni. Asta s-a văzut și în Marea Roșie, unde un pilot de Harrier marin american a devenit un as în războiul împotriva dronelor: a distrus șapte în câteva zile.
AUTOR: Dan Alexe
